Chemat la cele veșnice în 17 decembrie 2022, scriitorul Ioan Dan Bălan, cel care se simțea în primul rând poet, s-a născut la 30 mai 1951, în satul Victoria, comuna Hlipiceni, județul Botoșani și a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara. S-a format însă ca scriitor, ca poet și om de presă în ...
Un tren cu diverse vagoane; când am urcat, purtam încai o valiză mare… nici o problemă – spații largi, fotolii generos capitonate, comodități. Nu era trecere între vagoane; dacă încetinea, câte un flăcău se precipita să agațe celelalte bare suitoare și se rostogolea pe taluzul accidentat – naivul. Într–o gară am coborât să mă dezmorțesc;...
*** era totală sclipea ca aurora boreală eu ca ama și lia ne încercam terapeutic fantezia din toate părțile li se conturau bunătățile serviciile secrete l-au pârât pe zeul amor că s-a dat în stambă la televizor *** pe Yvone dacă o atingeai din greșeală zicea prima pardon cu toate că-i așa ceva o –mpiedica...
Când îmi amintesc de Toni mã întreb de ce nu urãsc vremurile astea, îmi spuse buna privind departe în trecut, deşi în faţã avea unul din cele mai spectaculoase apusuri care mi se arãtaserã de pe balconul ei. La această vizită înlocuise vinul cu un lichior de ciocolatã a cãrui reţetã o ştia numai ea....
– Doamne, de ce se uită visurile? -Pentru că sunt visuri. Pentru că sunt prea urâte sau prea frumoase. -Şi nu e îngăduit să fie prea frumoase? -Nu e îngăduit, dacă prin bunăvoie se dau uitării celei fără de întoarcere. -Atunci de ce visăm?! Poate pentru că doar atunci suntem noi înşine, descătuşaţi de legile...
JERTFĂ Domnul știe prețul răstignirii îmi arată semnele cuielor cu drumul sângelui mă arunc în zbor să văd jertfirea și zbor și zbor și zbor până obosesc în gânduri cu durerea frântă în cruce cobor pe culmea pământului unde plânge Golgota DESENE Sub albastrul cerului o pasăre desena cercuri cu aripile în inima zborului pe...
Mariana Pândaru este o poetă a umbrei. O călătorie spre interiorul poeziei sale (a cărei sevă este extrasă din abisurile ființei) ne determină să credem că umbra este, dincolo de plăsmuire și reprezentare, expresia dialectică a mitului din care eul poetic evadează pe de o parte spre a-și demonstra spectaculos miracolul propriei alcătuiri („Din inima...
ACOPERIŞUL După ce a terminat de construit Casa Poemului la gata deci cum se obişnuia să se spună pe vremea aceea Poetul i-a şoptit Scribului la ureche să nu poată fi auzit de cei ce încă munceau la Casa Poemei să-i facem un acoperiş să nu poată pătrunde înlăuntru sunetul niciunui vînt dar cînd şi...
(fragment) Femeia, purtând crucea subsioară, străbate străzile printre ruine, se duce, revine, se învârte în cercul unde aflase că s-ar putea să-i fi fost împușcat omul… Se apleacă să cerceteze când dă de vreun mort acoperit, nu e, se îndreaptă cu crucea subsioară, mai departe, unde?… Pe stradă, în mers, împușcat din spate, a căzut,...
Etern prizonier în labirintul ideilor și trăirilor metafizice, Slavo Almăjan cotinuă, și în Insula plutitoare*, aventura sondării interacțiunii dintre poet și poem. Dincolo denatura postmodernă a acestei aventuri, autorul rămâne, după toate semnele, atașat poeticii generației ’60, de care aparține și căreia, de altminteri, îi și consacră, în ultima parte a cărții, un poem-interminabil, subtitrat...