Timişoara este totuşi
cel mai frumos oraş din lume
un loc
fascinant
uneori împietrit
şi cufundat în sine
ca să-l poţi iubi
eşti tu acela
care trebuie să te adaptezi
limitelor sale
frumuseţilor sale
eliberat de timp
eliberat de spaţiu
New-York Paris Tokyo
se înclină dinaintea-ţi
ţi se oferă
te atrag
cu sutele de posibilităţi
lustruite în permanenţă
actualizate de reclame
organizate perfect
te provoacă neîncetat
cu frumuseţea lor
de chirurgie plastică
şi farmecul tinerei atrăgătoare
dispusă a-ţi satisface toate dorinţele
dar toate
chiar şi pe cele mai irezistibile
Timişoara nu este aşa ceva
e mai degrabă o doamnă distinsă
trecută de prima tinereţe
ba chiar şi de a doua
dar încă frumoasă
distinsă
cu trăsături superbe
radiind înţelepciune şi inteligenţă
ascunse discret în ambuteiajul matinal
în spatele faţadelor obosite
ea revendică fără să aştepte
vrea să fi tu acela care omagiază
să fi exact ceea ce ea îşi doreşte
ceea ce aşteaptă de la tine
voit sau dimpotrivă
conştient ori inconştient
noi existăm simultan
oscilând necuviincios
între aici şi acolo
convinşi că până la urmă vom alege
între mamă şi mama adoptivă
foarte curând însă
consimţim că dragostea şi iubirea
par doar la prima vedere
a fi opuse
ireconciliabile
şi ne supunem legii atavice a biologiei
de a nu ne putea alege
cine ne va fi mama
iar imposibilitatea asta există
pentru că planurile logice
sunt mult prea departe unul de altul
ca să permită comunicarea
apropierea
comparaţia
şi totuşi
totuşi
suspendând definitiv toate dimensiunile
căci pretutindeni există trenuri
fie şi somnoroase
demodate
incomode
dar şi avioane
rapide
curate
business class
care te transportă de aici acolo
de acolo aici
plătind rezervând doar
un loc în tren sau avion
între mamă şi o mamă adoptivă
odată coborâţi din tren
din avion
din automobilul personal
odată ajunşi acolo
căutăm cu îndârjire şi oboseală
cu bucurie şi nostalgie
cele două fire
voind să le reînnodăm
de ceva care
pare să-şi afle şi să-şi piardă sensul
la fiecare venire
la fiecare plecare
instabilul fiind de fapt
sensul în care cauţi
oscilând între mamă
şi mama adoptivă
crezând că nu se poate distinge
între ceea ce ne-a fost dăruit
şi ceea ce am ales singuri
în mintea noastră
se suprapun permanent
fără să vrem
şi asta în fiecare zi
imagini
culori
mirosuri
friptura de miel
sarmalele cu afumături
se confundă impertinent
cu pizza abia scoasă din cuptor
cu aroma berii proaspăt deschise
cu parfumul delicat al vinului roşu
cu liniile paralele care se întâlnesc
cu dimensiuni care se apropie
după care se îmbină ireversibil
în culorile amurgului
suntem aici dar şi acolo
în această confuzie logică şi aristotelică
cele două mame se suprapun
iar noi nu mai distingem
între biologic şi logic
între copilăresc şi funambulesc
între mamă şi mamă
de-acum nu mai ştim
dacă urcăm ori coborâm
din fiecare tren
din fiecare avion
din fiecare automobil
grăbiţi ca de obicei
în vreme ce timpul uneşte
sânul ademenitor a celor două mame