Astăzi o să vorbesc despre Nichita Stănescu. Sunt patruzeci de ani de la moartea lui, uluitor termen, mai toţi marii poeţi ai noştri  mor repede, de la Eminescu la Nichita Stănescu – deşi în istoria literaturii române sunt şi maeştri a căror durată este extraordinară, ca Tudor Arghezi. În fine, la cei patruzeci de ani ai lui Nichita Stănescu a apărut şi un dosar nemaipomenit: ”Nichita Stănescu şi securitatea”. Un istoric al literaturii nu avea de unde să ştie întâmplările grozave pe care le-a traversat inconfundabilul nostru poet.

La Timişoara era întâmpinat cu bucurie de marele poet şi marele lui prieten Anghel Dumbrăveanu. Trebuie să vorbim despre această prietenie fiindcă în dosarele de securitate ale lui Nichita Stănescu, în această carte a lui  Fabian Anton, „Nichita Stănescu şi securitatea”, sunt pagini multe despre Anghel Dumbrăveanu. E necesar să vorbim despre prezenţa lui alături de Nichita şi în literatura română. În dosarele amintite sunt pagini uluitoare despre Anghel Dumbrăveanu, cum a fost el cu Nichita Stănescu, dar şi în redacţia Revistei „Orizont”. Anghel Dumbrăveanu l-a protejat pe Ion Maxim, care s-a întors după 17 de puşcărie, care avea şi un doctorat în filozofie şi voia să publice.  Dar şi alţii, veniţi din detenţie, sunt, din nou, aşezaţi la masa discuţiilor.

Între întâmplările lui Nichita Stănescu primează cele legate de Uniunea Scriitorilor, ce s-a întâmplat aici în anii 60, 70. Erau tabere, zicem noi, între ghilimele, care se confruntau, cum era Nichita Stănescu cu unii, cu echipa lui Eugen Barbu, cum era Nichita Stănescu cu echipa lui Marin Preda. Pentru un istoric literar „Nichita Stănescu şi securitatea”, cartea lui Fabian Anton,  ne vorbeşte despre un timp al literaturii, pe care îl ştim sau nu. Ne  face impresia că îl cunoaştem, dar trebuie, în continuare, să-l aflăm. Ceea ce este  sigur, ceea ce este definitiv astăzi, e că Nichita Stănescu e un mare poet. Ce i s-a întâmplat, cum a fost urmărit, cum a fost blocat marele nostru poet, exprimă un timp trăit, cum nimeni nu a mai făcut-o în literatura română de azi şi de ieri.

Îi mulţumesc şi vă mulţumesc!

(A consemnat Dumitru Oprişor)