ÎNŢELEGERE PENTRU O ALIANŢĂ

Mă scuzaţi,

Dar nu-mi aduc aminte că ne-am şi cunoscut,

Asta dacă nu ni s-au inresectat căutările

Într-o altă viaţă

Pe când eram tot şlefuitor de vise

Şi-mi petreceam zilele pe urmele fantomelor.

Acum că ştiţi că sunt un om curios,

Mă pot alătura vouă

Dacă mă convingeţi  (argumentat)

Că undeva pe marginea unui drum

Vom da de fericirea pe care o caut şi eu

De şapte vieţi încoace.

Dar –

Să nu vă supăraţi dacă ratăm ţinta.

Şi mâine e o zi!

VIAŢA ÎN MIJLOCUL SENSULUI GIRATORIU

Despre începuturi cred că se poate vorbi

la revărsatul zorilor,

când ne-am lepădat de insomnia nopţii trecute

şi aveam în faţă abisul rotund

ca un sens giratoriu din mijlocul bulevardului

unde ne-am interzis să ne coacem visele.

Copilăria poate ni s-a scurs printre degete

de vreme ce-am devenit caraghioşi nouă înşine

în strădania noastră prostească

să fugim din pilele şi să ne aruncăm oasele,

că toate sunt, de fapt şi de drept,

rotunjimile aleluiaşi sens giratoriu.

Când va fi să vină şi viaţa,

ne vom dumiri, probabil,

după cum scârţâie roţile în crucea nopţii

după felul cum gonesc bezna lanternele,

numai să nu fie prea târziu

când ne vom apuca să căutăm de zor

un alt sens giratoriu într-o altă galaxie.

ARĂTĂTOAREA RUGINITĂ A TIMPULUI

Se părea că ne ning pe creştet

nişte fluturi albaştri şi grei,

iar noi suntem tineri cu buzunarele doldora de vise.

Se părea că ni se deschid porţile ferecate

de veacuri nemişcate,

iar noi suntem tineri cu torţe în priviri.

Atunci o toamnă perfidă

a înghiţit vara cu toate hamacurile ei

şi noi ne-am pomenit cu flori de riduri pe frunte.

Ne-am spus că aici vor şi înceta visele

şi că a fost doar o boare de vânt poznaş

căruia i s-a făcut dor de o glumă.

Dar se părea, se părea… Pare, dar plouă

în dimineţi ofilite şi arătătoarea timpului rugineşte

şi e din ce în ce mai însingurată