Îndelungata tradiție spirituală a Uzdinului – locaș emblematic din inima Banatului sârbesc, Provincia  Autonomă Voivodina-Republica Serbia – durează-n timp. În lume, despre satul cu bulevarde s-a auzit mai întâi datorită interiorului Bisericii Ortodoxe Române pictat de Constantin Daniel, apoi a fenomenului picturii naive, mingii de celuloid, a zestrei etnograficeși a tradiției teatrale, dar și a oamenilor par excelence cu performanțele naționale și internaționalela noi și în lume, cu nume deja cioplite-n marumură pe plăci evocative amplasate-n sat.

Din urmă cu mai bine de trei decenii în șirul performanțelor se înscrie anual cu litere de aur, Societatea Literat-Artistică „Tibiscus” cu zecile de întâlniri și evenimente culturale. Din acestea fac parte și câteva care au depășit frontierele țării și s-au înscris pe harta lumii și a Europei. Simpozionul Internațional „Oameni de seamă ai Banatului” reunește an de an oameni de știință și cultură ale căror scrieri se publică într-un volum aparte; ziarul lunar „Tibiscus” grăiește despre identitate și cotidian iar pe traiectoria editorială bogată se înscriu volume publicate în limba română, sârbă, dar și în alte graiuri și limbimondiale. An de an, câte un poet din țară sau de prin Europa, sub tâmpla de bronz a Poetului Național – Mihai Eminescu, este încununat cu Marele Premiu „Sf. Gheorghe” la Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice” inventat de Baronu – Vasile Barbu care este un inegalabil spiritus movens.

Almanahul de poezie contemporană „Trei limbi, trei scrieri.” este o nouă punte spirituală care ni se înfățișează ca o triplă unitate a ființei care zboară peste frontiere în metafora de împreunare dintre „Cer și Pământ”, grăind despre poziția monosilabei Om în triada cu Universul și Natura. Titlul cărții face trimitere și la trecut-prezent-viitor și la pământ-văzduh-cer dar și  la seminficația simbolică a trei degete împreunate fără de care nu există crucea creștinismului ca semn emblematic și magic al răstignirii lui Isus Christos și unitate a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt – sau a trei degete vertical ridicate ca simbol de bucurie, victorie și salut.Din asemenea contexte și de la rădăcinile graiurilor și a scrierilor  (românești, grecești și sârbești) cu multiple trimiteri istorice, mistice sau simbolice la zei și obiectele sacre și până la contorsionatele aspecte ale imediatului, s-a înaripat iată această lirică contemporană. În spiritul acestor deziderate а luat naștere și identitatea vizuală a copertelor cu fotografii artistice realizate de Aleksandar-Baba Vulić (www.abv.studio.com – S.U.A)cu o elice-viitor la bătaia vândurilor iar în cercurile simbolice de ambele părți sunt postate trei cercuri cu trimiteri simbolice la aer-apă-pământ dar șila cele două spații geografice – panonic și mediteranean.

Citind și tălmăcind versurile celor 12+12 poeți din trei țări, – Serbia, Cipru și România – în conlucrarea cu doamna Aliki Telesku-Mihailidis, încă odată mi-am dat seama că arta poetică, vorba lui Aristotel „este mai adevărată decât istoria, întrucât ea nu redă tot ceea ce s-a întâmplat, ci doar esențialul”. 

Arhitectura acestei cărții – punte spirituală nouă, este realizată în două sensuri iar argumentele mediatorului de proiect sunt publicate în trei limbi.

În aversul acestui almanah internațional „Trei limbi, trei scrieri / Τρεις γραφη, τρείς γραφες / Три језика, три писма ” sunt inserate câte trei poezii de autori din Serbia și România în ipostază trilingvă, adică în limba originală, tălmăcite în limba sârbă iar traducerea în limba greacă este semnată de Aliki Telescu Mihailidis. Sunt incluși: ​​Ioan Baba, Vasile Barbu, Nicu Ciobanu, Ratcu Golesîn (Ratomir Marković), Ionela Menger, Antonela Mik, Valentin Mik, Ivo Muncian, Liubița Raichici, Aurora Rotaru Planianin, Mariana Stratulat și Mihajlo Vasiljević. Pe versoul cărții se află o lirică cipriotă contemporană tradusă din limba greacă în limba sârbă de Aliki Telesku Mihailidis, tălmăciți apoi în românește de Ioan Baba. Autorii contemporani din Cipru sunt: ​​ Marios Agatokleus, Anaiotos Kiriakos, Pambis Anaiotos, Nadia Anaksagoru, Aleksandra Galanu, Mihail Papadopulos, Evridiki Perikleus Papadopoulos, Mona Savidu-Teodulu, Aliki Telescu-Mihailidis, Elena Tumazi  Rebelina, Maria Georghiu Frangu și Andreas Hristofidis Minaidis.     

Deslușim impresionante metafore poetice despre  flori de apă vie și iubire; soții „troițe” și o astrologică citire de enigme din tinerețe cu un răsărit de prunc dintr-un sărut dar și povara bătrâneții; despre lumea „armânilor /a celor mai români / din eta noastră”; plecarea și re/venirea acasă;  ruga noastră de Brumărel la icoana „Sf. Cuv. Parascheva” și tresaltarea de Crăciun înviorată de colinde; paradoxala regăsire a limbii mameipe insula Vis în ziarul „Libertatea” și conștientizarea originii; căutarea și regăsirea urmelor străbunilor și a rădăcinilor pe o hartă (care mereu prin secole se taie și schimbă), pe maluri noi, pe monumente și marmură; gânduri despre iubire și ură; egoismul omului de ieri și al omului contemporan; risipirea „bizară și hidoasă” și evadarea din provincialism; gânduri despre înălțare și cădere; tristețe,  moarte și inscripții cu vecia poeților în stele și mormite; despre Terra noastră și mările iubite care ne-nconjoară; naufragiile și salvarea, și – Doamne, Doamne – invocarea refugiaților, apatrizilor și imigranților, sângerarea lumii în căutarea speranței prin credință și dreptate și atâtеа și atâtea țări jertfite pe globul pămăntesc cu sufletele risipite-n țăndări, prin toată lumea și prin Europa.

Sunt acestea doar niște gânduri interculturale înaripate pentru o nouă punte spirituală zidită din crezul în puterea cuvântului scris, punte de dragoste și iubire, semnificativă și durabilă ca niște monumente pentru lumea de ieri privită cu ochiul de astăzi, cu întrebări despre lume, viață și existența deseori preiclitată de fiarele mileniumului ca: „Păsări turbate de fier / La cap fără hățuri cu trup fără ham”, dar pentru crezul în puterea cuvintelor scrise și sacre. Ajung la concluzia că din trimiterea simbolică din titlul „Trei limbi,trei scrieri.” am putea să deslușim și pluriculuralitatea, și transculturalitatea –  iar în sens lingvistic al transpunerilor și ca mod de comunicare interculturală prin care trebuie să ne ridicăm peste propria conștință și bineînțeles conștința istoriei pentru ca să pătrundem în conștința viitoarelor generații. Iată, astfel deschidem această carte cu numele poeților, înscrise în cuprinsul avers-reversal cărții. Să fie de bun augur acest cadou cititorilor în cele trei limbi și scrieri ale mamelor, precum ideea din care simțim marea idee de dragoste  „Ca Dionysos față de Ariadne / Fie chiar pe o insulă pustie dar fertilă // Pentru că ne ivim într-un chiot / Și ne-ascundem într-o jale”.