cineva

cineva îmi face capul calendar

apoi, în derâdere, se

orientează după stelele verzi

de văzut mai ales dimineața când cad

ciocănitori pe picior ca pe un

trunchi de copac încă nepregătit

(cu nervurile sinelui date în gaj)

pentru drumul pe care-l va ține

cât se poate de răsucit acel cariu

de lemn suficient agitat

de lucrul de mână bătrână

de industria limbilor de placaj

superOul

nu a venit degeaba

ora trei în noaptea în care

găinile nu s-au dus la culcare

creează

Oul cu coaja mai tare

cu albușul mai gălbenuș

cu gălbenușul albuș

da, oftează

după un spațiu de expunere-n pur

a superOului lor

a superOului contre-jour

creionează

o lume de mâine în care

nimic nu va fi cum a fost

nici raza de Lună

și nici

raza cercului denumit

în limbaj-ecleraj

Steaua Zilei sau Soare

să dăm din mână

în mână cărămizile cu mâner

poate așa

construim mai grabnic un cer

cer în care

nu va mai locui atât de lejer și acel

împărat

cu sufletul adânc șifonat

pe de o

parte în urma greșelior noastre

pe de altă

parte în urma greșelilor lui radi(c)ale

de început

când a-ntins cu pripeală firul cu plumb

de-ai fi zis

că întinde întinde o coardă la un

arc electric

menit să arunce veșnic săgeți

tunete

și fulgere-n ființe și în cetăți

poate așa

se gândea, mereu se vor minuna

până și

atomii de forța ne-iubirilor sale

poate se va

învăța mai nimic din surpare

a zidăriei în care

fiece cărămidă e un golumb