Prozator discret, dar productiv, cum îl văzuse G. Dimisianu, semnând un lung şir de volume, încercând a impune o nouă viziune în sfera romanului istoric, despărţindu-se, firesc, de limbajul arhaizant-eroizant, Radu Ciobanu (n. 1935) s-a refugiat în Istorie, brodând „ipoteze epice”. Evident că efortul reconstitutiv-problematizant se bazează pe o temelie documentară; şi că, dincolo de...
Laurian Lodoabă a debutat literar în mai multe trepte. La nouăsprezece ani, a publicat în presa locală, sub psedonim, câteva poeme. În 1980, Cenaclul literar Afirmarea din Satu-Mare, condus de poetul Radu Ulmeanu, îl lansează ca pe o mare speranță a generației sale. Patru ani mai târziu, cu sprijinul lui Ioan Cocora, publică poezii în...
Plachete de sonete Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii, de Nicolae Șapcă (Editura Bucrek, Cernăuți, 2024), devine o cale a apropierii de Iisus. Trăim vremuri grele, pline de lipsuri și greutăți, iar singurul care îl însoțește pe om tot timpul este Iisus. Reîntoarcerea la credință, la divinitate, este remediul pentru boala în care se află...
Privesc, pe masă, blândul meu condei: Îl port și când nu-l port. Și zi, și noapte. Hârtia albă, în – albă – carnea ei, E plină de tăișuri și de șoapte. Condei avea și tata. Însă el Îl mânuia spre-a desluși vreo carte. Eu am făcut la fel. Dar și-n alt fel: Am dus condeiul...
În anii din urmă am mai scris despre poezia lui Teodor Groza Delacodru, scriitor talentat și poet cu un timbru și un mesaj impetuos în versurile sale, trăitor într-o comunitate românească din Serbia dar afirmat și în presa literară din România. În căutarea textului liric perfectibil, el scrie cu vervă dar și ambiționând frenezia mimat-„conceptuală”,...
TÂRZIU sângele tău umblă prin mine iubirile trecute îmi cer o favoare pe care o trec cu vederea e prea târziu lumina învierii mi s-a topit în palmă cu ultima ninsoare mergem la liturghia de-nviere să mai credem în nemurire indiferent dacă uitarea din moarte ne strigă LEMN DE FLUIER din piciorul de lemn al...
nu te mai caut fericire poate că nudau de tine atunci întristez populațiaplanetei cu fumuri perene – halucinogene –cât de multrău pot să îmi fac de o vremepescuind chiștoace-n scrumiera lăsatăla apa sălcie din ochi – nu ascult(cât de multnu sunt pregătit pentru asta)unghia vânătă ciupind o coardă sensibilăde curând laminată : ciocanul stră-bateîmi spun
Particularitate restul lumiie mereu amenințatde războiulce se aflăla o palmă distanțărăzboiul în careaproapele moareca și cume cel maideparteșisângelesuferințastrigătul luiau devenitparticularitateaaltei speciirestul lumii din fiecarenu mai beneficiază de niciun ajutorșiîn pustietateasângeluisuferințeistrigătuluiare nevoiedeviață Gloanțe adevărate a nins aziprintre fulgiputeai vedeaun război tăcuttrăitmereu de vecinipentru ca tu să rămâimartorul atrocitățilorși să le povesteștifetiței taleca și cumele se întâmplă...
Orice început ar fi posibil, deși niciunul n-ar fi real pentru niciun cititor. Când îți spun că e imaginar, mă crezi și nici eu nu mai simt când am dezghiocat răzmerița in neghină. Iar când au mai au trecut treizeci de ani de la povestea aceea, învelită în funingine și duh de cameră fără încuietoare,...
𝐒𝐚̆ 𝐜𝐢𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 𝟐𝟎𝟐𝟓 continuă cu o seară specială, în care orașul nostru devine personaj de carte și poveștile scrise despre el prind glas chiar de la cei care le-au scris. Joi, 5 iunie, de la ora 18, la Cărturești Opera vor primi răspuns câteva întrebări de actualitate culturală: Ce înseamnă să scrii? Ce rămâne după...