* Doar cămașa căreia ață albastră îi curge prin nasturi, când stă la fereastră și se usucă, își vede-n umeraș în fiece seară singurul urmaș — ea, atât de albă-ncât poate convinge starea vremii să ningă și dacă ninge deja sau chiar să se-apropie de as .com mai mult ca Realu,-n orice caz — și...
O carte a „cărărilor spre cărți” Nu suntem, nu ne aflăm astăzi într-un mediu opresiv, nici nu s-a (re)instaurat regimul dubitativului scandalos în scrierea literaturii, iar piața cărții, încă, are (bref!) evoluții halucinante, de unde și resursele pentru comentariul analitic (profesionist, da), pentru evaluări imparțiale, pentru analize comparative, pentru clasamentele literaturii cât de cât consunând...
Prietenia dintre Fănuș Neagu și Tomozei, întinsă cumva pe o viață(scurtă), s-a adunat și prin texte nespus de frumoase pe care fiecare l-a scris despre celălalt: se frecventau intens, o vreme chiar lucrau, ca să zic așa, la Asociația Scriitorilor din București, unde Tomozei, alungat de la gazeta argeșeană unde fusese redactor șef, după un...
TELEFONUL A sunat telefonul lung și cu vocea dospită m-a luat la zor un bărbat cu numele Yung că m-a văzut la televizor într-o gură de tigru cretin venit pe ulița herților îmbătat cu sânge de la un festin dincolo de ochii porților nevăzute pe sticlă în nici o culoare dar deschise de Yung ca din carte și simțeam...
DEIANEIRA Mi-ai apărut poiană vorbitoare cu flori de nu- mă- uita în ochi m-ai înfășurat în cosițe de coada calului în fire lungi de pedicuță șoptitoare și-n mângâieri de garofițe multicolore Pe trup gol lăsat ploii calde în scăldătoarea verii pluteau petale și-n aer miresme împleteau amețitor umbre din istorii și legende Aveam liber la...
Dintr-un colț de răsărit, de după o cușmă de munte, se ivește, plutind cătinel, o umbră de norușor aproape ireal de pufos, iar ochii lui Robert rămân agățați de conturul acela, care, în mișcarea lui lină, ia formă de înger. Ajunge deasupra coșului de la odaia unde se afla lăuza și nou născuta. Se oprește....
Acasă… focul palid de care abia iau seama, icnește în vatră ca murmurul de șoapte dintr-un ciot sub plită, azvârlit de mama, să țină jarul treaz și peste noapte! mă învelesc cu plapuma care coboară din noapțile care le simt în așternut așezându-mă-n odaie precum odinioară adică acolo în locul unde m-am născut!l din când...
Limbaj poetic Fiecare condei ascunde cenușa unei povești. Fiecare cuvânt dăltuiește emoție în inimi rătăcite. Fiecare vers este o rană, care tinde spre vindecare. Fiecare silabă, propovăduiește strigătul sufletului, întemnițat într-o taină. Iluzia Lucruri efemere străbat profund trăirea, cu gust amar și dulce, ce zdruncină iubirea, încolțind din pietre, din neștiutul fir ce îndeamnă la tăcere, aflându-se...
Lemnul nu știe nimic despre război Nu te mai aștept. Așa am zis dimineață. Nu mai aștept pe nimeni. Și acum tot pe scaun stau și aștept. Pe cine? Pe tine? Pe el? Pe amândoi? Pe cineva care să-mi spună ce să fac? El a zis să plec. El, din altă țară. Refugiat acolo din...
În haina martirului Tensionat de frică,Încercat de batjocură,Înfiorat de izolare,Eu astăzi îmi continui calea. În închisoare ca pasărea-n colivieCu o salbă de jăratec împrejurul gâtului,Eu astăzi setos mai ar ogorul luminii. Părinte fiind,Viața toată mi-e pentru Credință,Arestat. Chinuit. Umilit. Dar mă rog fierbinteÎn vreme de prigoanăSă mă renasc lucidÎn pace deplinăCa pasărea Phenix. Căci cel...