Mărturisesc, mă descurc tot mai greu în hățișurile aparițiilor literare din vremea asta. În lista autorilor publicați de pildă de una din editurile la care mi-am scos și eu de curând o carte de restituiri/amintiri/interviuri, rodul unor căutări și întâlniri întinse pe mai bine de patruzeci de ani, ei bine în lista așa-zișilor mei ”colegi”...
Mă întâlnesc în multe privințe cu spusele, evaluările și convingerile lui Menuț Maximinian dar parcă cea mai mare aprobare o are, din parte-mi, când, răspunzând unor întrebări de anchetă literară, despre viitorul literaturii sub spectrul dominației inteligenței artificiale, el spune: ” Nu mă tem că inteligența artificială va lua locul scriitorilor pentru simplu fapt că...
Într-o lume a strigătelor aruncate în van, în care mulți vorbesc și puțin se mai și ascultă între ei, într-o însingurare accelerată spre nu știm ce, iată că redutabila revistă Secolul 21, cea care continuă curajos și vrednic tradiția înaltei calități intelectuale cu care ne obișnuise Secolul 20, publicația care ne-a fericit viața literară în...
Una din prieteniile de durată din viața luiTomozei, total diferită de stilul altor prietenii sau amiciții, a fost aceea cu Florin Mugur. Porniți amândoi dintr-un creuzet de școală considerată mai târziu ba eronată, ba nepotrivită, ba demnă de a fi uitată, cei doi erau prieteni prin afinitate literară mai degrabă decât prin asemănare. S-au prețuit...
”8 octombrie 1953,0r.Stalin Copile Dragă, am primit scrisoarea ta încă de acum vreo săptămână,dar cum eram în plină pregătire de plecare din Bălcești am amânat răspunsul până la întoarcerea acasă.Asta nu însemnează că nu m’am gândit (pot spune fără mincină”ne’ am gîndit” căci și Mioara vorbește mereu de tine)la tine și chiar foarte frumos. După...
Sunt scriitori în atât de plina noastră istorie a literaturii despre care nu se mai vorbește sau abia se mai pomenește, mai ales cei care au scris în plin stalinism, în post stalinism și în contradictorii ani șaizeci. Țin în palme un ”Dosar Eugen Jebeleanu”, alcătuit de Gh. Tomozei cu devoțiune, manuscrise, scrisori, fotografii, telegrame,...
Rar chef de poveste mai deplin, dorință de a împărtăși, de a nota, de anu da uitării cel mai mic amănunt, acela din care poate să izbucnească haz, disperare sau nimicul fermecător, ca în proza lui Radu Găină. Unde ai stat Radu, pitit atâta amar de vreme căci mi-e clar că prozele astea s-au adunat,...
”De ce te lupți atât de mult pentru publicarea cărții lui Tomozei care până la urmă dezvăluie numai o latură, poate insignifiantă, din cariera lui de scriitor? ” întrebarea asta , sigur în forme și formulări diferite o tot primesc de mai bine de 20 de ani… Sau ”Alții își folosesc energia pentru propria lor...