Oglinda jocurilor
Era o discrepanță aspră
Când eram cu ea, cu ei,
Sau în lume.
Erau jocuri crude,
De-a societatea —
Cum se joacă de mii de ani,
Omorându-se cu zâmbetul pe buze,
Iselandu-se și mâncând împreună
„Valorile umane”.
Le plăceau aceste jocuri,
Și-n ele eram și eu,
Ca o păpușă uitată,
Unde apa părea o scăpare,
Și fuga — o salvare.
Te micșorezi ca să nu deranjezi,
Înveți să plutești printre umbre,
Fără să dezamăgești.
Cu acele priviri
Care în lume deveneau calde,
Dar în oglindă rămâneau străine,
Răni nevindecate, tăceri ascunse,
Memoria pierdută ce crește-năuntru,
Unde nu erai singură —
Dar nu erai nici a ta.
Rugăciune pentru cei din sânge
Stau cu durerea mea,
Și în durerea voastră —
Să vă simt pe toți,
Pe cei ce n-ați știut,
Pe cei ce-ați iubit,
Pe cei cu aripile frânte,
Și pe cei care-ați uneltit,
Și-ați frânt destine.
Veți trăi cu roadele
secerișului vostru,
În singurătate,
Doar cu voi înșivă.
Adevărul cutremură,
Dar și curăță.
