POTICNIT ÎN CUVINTE

Am încercat să deslușesc cifrele
să le dau alte nume
dar m-am poticnit în cuvinte
sunau ca venite din galaxii
și am zis să mai aștept
la umbra lui zero
de la marginea cercului polar
sau de la secanta irisului
ce-mi traversează privirea
în fiecare dimineață
când sună ceasul la ora șase
să văd aceeași cifră terminată în cerc
ca o lacrimă scursă cu amintiri
venite în visele șterse de lumina zilei
răstignite în fereastra din drumul îngerilor
de la capătul altei lumi

DEMNITĂȚI ÎNCHIPUITE

Există limite între oameni
precum între pământ și infinit
vorbele aruncate aiurea
sunt stavile la demnități închipuite
doar ecoul lor perceput în vocale
aprinde lumina chemată
la taifasul ierbii cu pământul
și frazele dușilor dintre noi
se rostogolesc îngândurate
peste florile rupte din ochii opriți
la vama roadelor moarte
în războiul anotimpurilor

TEAMA DE PAȘI

Te salut domnule Goethe
pune pe fugă moartea
cu privirile tale albastre
bucură-ți îngerii cu povești
venite din tinerețe
și spune-le că poezia este adevăr
din lacrima aprinsă la poarta uitării
deschisă în minutul nașterii
sub semnul marilor chemări
auzită în curcubeul privirilor
din depărtarea umbrelor oprite
peste absurdul începutului
deschis în veșnicia urmelor
de la naștere până la teama de pași

IZBÂNDA IUBIRII

Cred în izbânda
iubirii
purtată ca o sabie
în luptă
de a cuceri
opreliștile
din drumul chemărilor