CUTIA DE PAPUCI
Vara aia, cred că aveam 4 ani,
Ne-am dus împreună
Cu o altă familie
La ștrand,
lângă pădure.
Când am ajuns,
Bărbații au întins păturile pe iarba neagră,
la umbră,
într-un colț nu foarte aglomerat,
iar femeile au scos cele necesare
din plase,
și le-au aruncat pe pătură.
Apoi și-au dezbrăcat toți hainele,
și au rămas în costumele de baie.
Atunci,
pentru prima oară,
am văzut că tata
avea în piept o gaură,
și în loc de inimă,
avea o cutie de papuci.
BEȚIA
Dacă prima ta beție
Ar fi fost beția cuvintelor
Sau a luminii,
Dacă un spirit de veselie
Ți-ar fi răpit mințile,
Harta apartamentului
Și a minții copiilor tăi
Ar fi arătat altfel.
Baricadele nu ar fi fost ridicate,
Între inimi, camere și lumi,
Amintirile ar fi scăpat
Fără să fie vandalizate,
Ferestrele sufletului nu ar fi fost atacate
Cu pietre,
Fotografiile nu ar fi fost arse
În piața centrală a orașului,
Copiilor nu li s-ar fi tăiat
Vocea de la naștere,
Frica ar fi rămas nenăscută,
(acest poem nu are sfârșit)
IMITAȚIE
Am stat în picioare,
în cameră,
nemișcat,
optsprezece ani.
Am fost crescut
să fiu cuminte
și să-mi imit
părinții
în toate
aspectele vieții.
Nu am știu ce să fac când a murit tata.
ÎNTREBĂRI
Aș putea să-mi pun multe întrebări
Să aflu despre mine
Ce n-am știut
Înainte.
Tu nu mi-ai pus nicio întrebare.
Oare știai deja tot
Despre mine?
Ai avut cuvinte
Și semne de punctuație
Pentru alții, dar
Nu și pentru fiul tău.
Aș putea să-ți șoptesc,
Dacă vrei,
Cuvintele potrivite,
Ca și cum am fi la o serbare
Și eu mă ascund după cortină
Și tu,
Pe scenă, un copil,
Joci rolul tatălui meu,
și ai uitat replicile.
PRADĂ DE RĂZBOI
Nu știu de ce nu ai înțeles
Că scriind despre tine,
Îmi hrănesc sufletul
Cu al tău, un fel de
Canibalism spiritual,
Fără sânge sau răni
Vizibile,
Doar cuvinte pulsând,
Pline de viață.
Doctorii i-ar spune tratament.
În termeni militari,
E pradă de război.
Când spun că ai murit
Nu vorbesc de poezie. Aici vei trăi
La nesfârșit, hrănind cuvintele
cu tine.
