Ion Șerban Drincea: Jumătăți ale întregului așteptat

Ion Șerban Drincea: Jumătăți ale întregului așteptat

LEGILE CLEPSIDREI

Am trecut peste pragul unui Timp

și mi s-au rupt pingelele bocancilor

chiar de la prima treaptă

păzită de legea destinelor

gravată pe pânza unui păianjen

venit din catacombele primei zidiri

am înțeles că este doar începutul

sosirii mele pe drumul anilor

și merg înainte la chemări de ecouri

petrecut de frământări nedeslușite

aruncate în haos desenat pe frunți

aplecate în mirări venite din glasuri de scoică

cu visele sidefului în chihlimbare

cunosc legile clepsidrei

precum știu pe de rost

textele tablelor legilor din prima ediție

și aud rugile lui Moise

când Dumnezeu a comandat

o nouă scriere cu aceeași versiune

drumul e lung cu depărtări neștiute

și mă opresc în cuvinte nespuse  

PORȚILE OCHILOR

E liniște multă ovală în sunet de ochi

adunat în sunetul întrebărilor reci

și leg în cercul privirilor

distanța de la mine și lutul ce-a fost

plecat sub arcadele frunzelor

rugându-mă la umbre de inimi

nu înțeleg ecoul dezmembrat în silabe

suflet strigat din clepsidre

pierdute în arcade de timp

cu oameni veniți din gândire

mă duc spre răbdarea uitată la porți

strivită de forța iubirilor arse

lăsate în urma drumului  frânt

cu linia curbă spre sensuri întoarsă

și oamenii se întreabă mirați

unde este zeul chemat la zidiri

când sunt jumătăți al întregului așteptat

din glas de cocoși pentru ruga de noapte

ATÂT

Opriți-vă oameni îndrăznesc să zic

chemați-vă mâinile spre frunți

vă uitați de arde privirea din rugă

duceți lumina în hăul de noapte

făcută statuie la porțile ochilor

și cereți iertare la moarte și nașteri

VREAU

Vreau să zidesc o umbră

de la începutul mersului

în scheletul din timp

uitat la Marea Moartă

vreau să mă întorc spre picioare

să le vorbesc despre capete

despre sfârșitul din limbă

răstignit în regrete

încerc să îmblânzesc

o fărâmă din spațiu

să-l determin să priceapă uitarea

când arde peste gânduri

FRAUDA CULORILOR

Mi-au fugit mâinile în neliniști

adunând țipătul pământului

în culoarea mugurilor

până când ochii

s-au pierdut în lumină

speriați de imaginea lumii

cuprinsă în boabe de rouă

de un pictor alungat

de la galeria de artă

pentru frauda culorilor

luate de la bursa zilei

în lipsa amatorilor

de amintiri răstignite