Glosse

– Cătălină, Cătălină,

Oare tu n-ai nicio vină

Că Luceafărul de sus

A plecat și s-a tot dus

Către Tatăl din departe –

Ca să-i facă și lui parte

De dragoste pământeană

C-o frumoasă Cosânzeană?!

Cel din Cer a ascultat

Ce-a cerut, dar nu i-a dat

Și l-a trimis înapoi

Să vă vadă pe-amândoi –

Crânguri – tu și Cătălin –,

Lună plină, cer senin,

Cum ședeați, vrăjiți, în brață,

Vorbe dulci, spre dimineață…

Înțelese, făr՚ să vrea,

Că dragostea-i boală grea

Și mâhnit se-opri în loc:

– Viață lungă și noroc!

Romanță

Mai spune-mi o poveste,

Mai vino pe un drum;

Mai printre curcubeie –

Mai unde, când și cum?!

Mai pietre, ierburi, frunze,

Ne-om rătăci tăcând;

Mai dincolo de ape –

Mai dincolo de gând!!