Dispută
eu
și singurătatea
ne-am așezat
la taifas
ce ți-a rămas
m-a întrebat ea
cinică
și cu aer de învingătoare –
nimic
și nici răspas
de-a mai cultiva
ceva
o amintire
un regret
un vis
o amăgire…
ce-ai zis
-mi-am ieșit din fire-
ce știi tu despre viață,
despre inimă
despre iubire
niciodată
n-ai fost mângâiată
și nici măcar
nu te-a ținut nimeni de mână
nici atâtica
așa că în zadar
jubilezi
ai să vezi
că o să-mi pun
mărgelele ca focul
și licăriri
Oglinzi
am fost uimită
când mi-ai deschis
poarta
ființei
într-un târziu
nu de tine
ci pentru că
eu începeam
să mă știu
parcă înadins
soarta
te-a trimis
să-mi dai vești
despre mine