Timișoreanul Alexandru Potcoavă a publicat până acum două volume de versuri – alexandru potcoavă iar bianca sta-n alex (2001) și Într-o zi nu ne vom mai recunoaște (2016), un volum de proze, Ce a văzut Parisul (2012), și trei romane, Pavel și ai lui (2005), Șoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! (2011) și Viața și întoarcerea unui Halle (2019), acesta din urmă, cu siguranță, cel mai complex și mai sofisticat din tot ce a scris până acum autorul. Nu ușor de citit, cu o construcție barocă și un număr imens de personaje/nume, locuri și evenimente în mare măsură reale (rezultat al unui exhaustiv și spectaculos suport documentar), romanul dezvoltă în două părți contigue (Undeva pe lume și Grădina doamnelor) istoria unei familii timișorene de evrei-unguri cu obârșii germanice și helvetice. O istorie care se întinde pe întreaga durată a secolului al XX-lea și primul deceniu al veacului următor, cu, însă, rădăcini genealogice ce coboară în timp până spre zorii mileniului. O relatare cu alură de bildungsroman ”înscenată” prin vocea lui Halle Rezső, personaj de două ori înmormântat: o dată, punitiv, în 1920, de către familia sa, în Cimitirul Evreiesc, sub numele Halle Rudolf Mauritiu Desideriu, în ziua când acesta s-a convertit la catolicism; a doua oară, în 1945, într-o groapă comună pe dealul Guba, după moartea de ”epuizare și tifos” în lagărul de muncă forțată de la Köszeg, la granița de sud a Austriei. Familia află povestea vieții lui lui Rezső după război, din relatările unui anume Engel David, care îi fusese acestuia camarad și subordonat și care ascultase, nopți la rândul, confesiunile personajului. Mărturiile sunt preluate de Julianna, fiica lui Halle Rezső și transmisă de aceasta nepotului ei, Alex (alter ego al autorului?), înainte ca femeia să se stingă, la rându-i, la sfârșitul primului deceniu al mileniului trei. Complicata arhitectură și îmbinare/suprapunere a vocilor narative, permanenta relativizare a lor imprimă romanului o arborescență egalată doar de complexitatea frescei Banatului și, cu predilecție, a Timișoarei din perioada interbelică pe care o realizează. O frescă ce are multe lucruri în comun, s-a spus, cu cea din Orașul pierdut în ceață, romanul din 1939 a lui Méliusz József și, aș adăuga, cu aceea din cele șase cărți relativ recente ale lui Ștefan Ehling, Martha (2008), Profesorul Hübner (2010), N-ai de gând, domnule, să lași garda jos? (2012), Nu-l blamați pe ambițios! (2013) și Cu hora nainte (2014) și Zelda, (2018) – care alcătuiesc la un loc, poate cea mai amplă panoramă epică a istoriei provinciei din secolul trecut scrisă până acum.
Contabil la Banca Timișoara (Szana) și, mai apoi, până la refugierea în Ungaria din cauza prigoanei legionare și a instituirii legilor rasiale, destoinic administrator al faimosului hotel timișorean Carlton-Alemania, Halle Rezső străbate, cu infinită răbdare și înțelepciune, toate pragurile/ororile prin care a trecut, între cele două conflagrații mondiale, etnia sa percepută/trăită de el ca un veritabil blestem, culmea, într-un oraș cosmopolit și tolerant precum Timișoara. Ceea ce îi asigură mereu supraviețuirea este extraordinara sa capacitate de a se adapta circumstanțelor, instabilității atroce a vremurilor (el e, succesiv, arianizat, românizat, maghiarizat, sârbizat etc.) este, paradoxal, buna înțelegere cu concitadinii săi, evrei, români, maghiari, șvabi, sârbi, croați deopotrivă. Turbulențele ideologice din anii ’30, care au provocat tensiuni grave între etniile conlocuitoare și, în egală măsură, rapidele schimbări de situație socio-politică ce au urmat până la finele războiului (ocupația germană, dictatura carlistă, venirea la putere a legionarilor, a comuniștilor, invazia sovietică ș.a.m.d), îl transformă pe Halle Rezső în protagonistul unei imposibile întoarceri, situat mereu între lumi antagonice, un erou al incertitudinii existențiale în fața istoriei a individului comun, ale cărui credință și unică rațiune de a fi este supraviețuirea lui și a familiei sale. Abundența documentară, tectonica alambicată dar realistă, amprenta puternică de obiectivitate, densitatea epică și documentară, atmosfera tensionată și apăsătoare străbătută din când în când de un umor negru greu de asimilat în contextul versatilității evenimentelor, fac din Viața și întoarcerea unui Halle un roman original, neobișnuit, de un copleșitor dramatism.
- Alexandru Potcoavă, Viața și întoarcerea unui Halle, Editura Polirom, 2019