Testament
Şi dacă tot va trebui să mor,
Aş vrea să fiu înmormântat de viu,
Cu ochii larg deschişi, să-mi văd
Viaţa plecând cu pas uşor
ori greu.
Cu ochii larg deschişi,
Mireasa nopţii, Moartea,
S-o primesc în prag.
Copii, să nu uitaţi, vă rog,
Să măînmormântaţi de viu !
(Nebăgat în seamă, cu braţele schilodite)
Nebăgat în seamă,
cu braţele schilodite,
artrozice,
s-a prăpădit
cel care
o viaţăîntreagă
nu a sculptat
altceva decât
răstignirea lui Cristos.
La înmormântare
nu a venit nimeni.
Numai Dumnezeu.
(În ochii de aur topit)
În ochii de aur
topit
ai leului proaspăt
împuşcat,
a murit brusc
toată savana
în timp
ce vânătorul
îşi reîncărca puşca.
Deziderat
Totul trebuie
Să se mai întâmple o dată:
Big-Bangul,
Facerea lumii,
Potopul,
Iisus mai trebuie
Să moară încă o dată,
Răstignit,
Ca lumea să-L creadă.
Totul trebuie
Să se mai întâmple o dată:
Râsul nevinovat,
Prima dragoste asasinată
Şi prima moarte.
Totul trebuie
Să se mai întâmple o dată,
De două ori,
De trei ori…
Credinţa
Este adevărat
Că fiecare
Crucificare
Este o
Înălţare
Din carne
În lut…
Eşecul imortalităţii
La naştere am fost
Înzestrat cu unelte
Care să mă ajute
Să distrug.
Şi părinţii, la rândul lor,
Au fost înzestraţi
Cu unelte
Care să-i distrugă.
Nu încerc să-mi explic
Certurile mărunte
De acasă,
Nici lupta de clasă.
Sunt pregătit
Pentru războiul total –
Viaţa.
Este vorba, deci,
De eşecul
Imortalităţii.
Menuet
De ce m-ai mângâiat,
De ce m-ai trezit
Din vis,
Din neputinţă… ?!?
Să împart cu tine
Întunericul,
Lumina,
Viaţa şi beţia… ?!?
Sunt treaz:
Te mângâi,
Te condamn… !
Nu sunt prizonier
De-aşşti
Să mă despart
De amintiri…
De-aşşti
Să mă despart
De mine
Şi de noi…
De-aşşti
Să mă despart
De tine, gând… !
Dar nu ştiu.
Sunt un prost.
Am privit înapoi.
Am pus mâna
Şi am simţit
Cătuşe grele…
De fapt,
Nu sunt prizonier,
Sunt doar legat
De ceafa ta, viaţă… !
Pântec păgân
Dacăîţi vei întoarce
Privirea, din Întuneric,
Noaptea aceasta,
Care este Fiecare Noapte,
Se va destrăma
În ochii tăi,
Care sunt Toţi Ochii.
Din pântec păgân,
Se va naşte
Prima zi –
Care este Fiecare Zi,
Iar tu vei fi
Acel pântec.
Dacă nu aud
Am cules lumina soarelui
de la asfinţit.
Nu mai avea culoare,
era râncedă,
fără putere.
Oamenilor din peşteri
le-am dat drumul
să zboare liberi
cu liliecii,
cu vampirii,
dar nu mai erau
decât vreo doi-trei…
Acum mă odihnesc,
dar nu vreau să adorm !
Din când în când,
Strigaţi-mă pe nume… !
Dacă nu aud,
loviţi-mă cu
insensibilitatea voastră… !
Tai suflet putrezit
Am visat
că toţi oamenii buni
au murit.
Am visat
că sap morminte –
morminte din care
mă ridic
ţinând o spadă-n mână.
Am visat
că tai carne vie,
că tai suflet putrezit…
Este somnul acela
fără de nume,
mi-am spus,
şi fără ură,
dar şi fără bucurie
m-am trezit.
Zece Porunci
Am urmat
cele Zece Porunci.
Am fost
porunca – doar a Celor Zece –
şi de acolo
am căzut.
Apoi, doar
acel alb,
cerul,
marea,
culoarea
ochilor tăi
şi necuvântul…
Prada
Deci, ne-am înţeles !
Tu iei cu tine
vântul,
marea,
steaua de la răsărit.
Eu iau
cuvântul…
Trenul
Da, noi suntem
răstigniţii
cuvintelor nespuse.
Noroiul nostru
devine
stâncă
şi păcatul ajunge
să fie
fericire.
Viaţa, timpul… ?
Tren de legătură
între zi şi noapte
este…
Răspunsul
Nu mă întrebaţi:
Cum de e posibil ?
Nu măîntrebaţi:
De ce ?
Nesfârşitul este doar
o pungă de plastic
ciuruită de aştri,
câteodată
plini de cuget,
plini de suflet,
câteodată
goi.
Dorinţa
Cred că nu a vrut
Decât să ne spună:
Nu sunt eu acela care…
Dar vocea
I s-a pierdut
În tunetul
Salvelor de timp
Care ne explodau
Tocmai atunci
În piept.
Şi lui,
Şi nouă.
Imagini
Un trotuar,
Un colţ de stradă,
O întâlnire neaşteptată –
Aceeaşi fată
Pe care nu o poţi uita
Şi te întrebi: de ce ?
De ce te reîntorci
Şi speri
Să reapară ?
Ai vrea să-i spui ceva.
Orişice.
Vrei doar să o vezi !
Poate crezi că
Veţi putea
Rămâne împreună,
Poate crezi că
Vei putea face
Să dispară
Pentru totdeauna…
