Tie a vrut să se întoarcă, până la amiază, cel târziu,  la Ghiroda. Când Peki a dat să întrebe de ce atâta grabă, că unul dintre cai trebuia neapărat potcovit, în loc de răspuns a fost martor la o scenă pe care nu a putut-o tolera. Dar nu a apucat să riposteze că tocmai în acele momente Tie, așezat în spatele trăsurii, după ce trăsese acoperișul, a scos un  pistol și, cu mâna scoasă pe ferestruica dreptunghiulară, lungă și îngustă, a slobozit cu violență trei gloanțe. Să evite vreo întrebare, deși Peki era învățat cu orice pornirea de-a lui, i-a zis, rânjind nervos:” Mâine, mai mult decât oricând, nu vreau să dau greș. Tot trei cartușe am mai păstrat. Dacă nu-i înșir zilele pe dunga cerului, neapărat în zori, înseamnă că îmi merit soarta! Și, la o adică, pot să mor ca ultimul prost!” ”Cum moare ultimul prost?”, a întrebat tendențios Peki și Tie, simțindu-i pornirea, arătându-i că nu  are  poftă de conversație, i-a răspuns:” Picat în șezut, rezemat într-un cot, cu o bucată de zid drept perină sub cap și, neapărat, cu un ochi deschis… Când ajungem la Ghiroda, după ce îmi rezolv treaba, fără tine, dacă mă înghite neantul sau mă ia potera, să mergi la coana Rodica, la birtul de lângă depozit, și să-i ceri, spune-i că eu te-am trimis, să îți povestească ce m-a învățat în noaptea când m-a făcut bărbat. Ai grijă, să nu te tragă-n partea ei, în tinerețe a avut o prea mare și prea adâncă poftă de viață. Știe toate drumurile spre hău. Atunci avea însemnate în gând toate drumurile, nu-i mai rămăsese nimic de adăugat… Tocmai de asta când o apuca pofta sau, mai de grabă, o răscolea vreun dor, se oprea la un nevinovat, cum am fost și eu, lăsându-i de înțeles că pentru ea numai el există. Draci! M-a băgat în magazia din scândură, plină cu lăzi cu vin și, fără să o intereseze ce face, în birt, clientela singură, și-a socos halatul și s-a apropiat goală de mine. Era prima femeie pe care o vedeam  goală. În câteva secunde am fost năuc, nu mai vedeam și nici nu auzeam nimic! Nu știu cât am rămas acolo. Când m-am dezmeticit, de aici pot da toate amănuntele, m-am trezit întins pe doi saci,eram pe jumătate dezbrăcat,  și încă  simțeam un fel de căldură… Atât mai rămăsese din arsura care mă speriase, și coana Rodica, să se bucure de tinerețea mea, m-a prins de unde trebuia și m-a tras, sprijinită în călcâie, peste ea”

Trăsura s-a pus în mișcare, înainta agale și Tie, întins pe banchetă, trăgându-și sub capăt două pernițe din catifea albastră, tivite cu fir alb de mătase, nu a mai scos niciun cuvânt. Nici Peki nu-l stârnise. Când a apreciat că se apropie de Ghiroda, a deschis  ferestruica din partea dreaptă a trăsurii. Ridicat în șezut, Tie și a simțit,  prin aerul crud al zorilor, că somnul îi ușurase  trupul și mintea, parcă hrănindu-l.