Traian Abruda: Grădini suspinate

Traian Abruda: Grădini suspinate

nu s-au putut desprinde

au rămas la sol –

au început să-și planteze

flori de nu te uita pe morminte.

în cer

în locul fiecărui împușcat e un gol – niciodată

gloanțele nu

au tras mai mult la cântar.

zile ca zidiri

a trecut o zi de când a trecut

o zi, iar acum iară trece

o zi de când a trecut altă zi – condamnată

la uitare de ziua ce vine umflată

cu mortarul de sine să îi

treacă puțin înainte de-a fi

întrecută de-o altă

zi amatoare de zidării… a

trecut așa ziua mea, ziua ta

da, atinse de forța

demolatoare a iubirii pentru ziua de azi

sau de mâine – depinde

cum pare, de com

poziția sărutărilor-cărămizi

un bărbat foarte bun

mă pricep să exist

dar nu știu să iubesc

mă feresc

de trenul ce trece la barieră

cu tine în brațe după orar

mă citesc

prea ușor controlorii de mațe

ei spun : ce bărbat foarte bun

mă feresc

de aprecieri pozitive

de guri căscate-n zadar

parcă

parcă nu aveam topor în picior

numai oase mușchi și tendoane

parcă nu pășeam pe covor

în fața ta într-o baltă de toane

și parcă

par că sunt mai greu de convins

acum să las lucrul manual migălos

la poezia de dimineață apoasă și surmenaje

da, și să plec

pe picior mult mai greu de acasă

nu cred

totuși să reușească să mă aspire

atâta dorință tăioasă atâta iubire

nu cred

să mă văd prea curând fără haine

pe mine sunt parcă unele tatuaje

nu mi-au căzut

ochii pe mine îmi pare rău

când trebuia să văd înălțimea statuii

pe care mi-ai ridicat-o din plictiseală

sau cum

zici tu din iubire și admirație pentru

poezia mea care tace adânc

se trage de șireturi cu râmele

gură de rai

nu sunt de vânzare nu

sunt obiect animal

de companie sclav pe plantație

ar

trebui ciugulit adevărul din pană când vântul

se umflă în sperme și trage de tine – să intri

cu bocancii în mine – ce vrei

îmi apăr și eu teritoriul

revoltei și ar

fi de arat

de

arătat poate ce

se ascunde-n pământul din gura

de rai anexat

unui regat îi lipsea un bărbat

unui bărbat îi lipsea o femeie.

unei femei îi lipsea un copil.

unui copil îi lipsea o familie.

unei familii îi lipsea un cățel.

unui cățel îi lipsea o pisică.

unei pisici îi lipsea un canar.

unui canar îi lipsea colivia.

unei colivii o gratie îi lipsea.

unei gratii îi lipsea o mână

încleștată pe ea. unei mâini

îi lipseau, îi lipseau câteva

degete și inele și unghii. Da

în general și soldatul lipsea

(nume, prenume, poreclă)

de pe fronturi comune. de pe

lista ero(r)ilor fără sfârșit…

of, unui poet îi lipsea poezia

iar poeziei o doagă-i lipsea.

grădini suspinate

sunt un pom liber. îmbrățișez

pe cine vreau, iar crengile mele

le tund la frizeria unde consider

că e lumina mai pură. pe tine

te-am întâlnit în urmă cu un

an și nu mi-a fost chiar ușor

să te cuprind în descrierea înverzirii

la fața dinspre orele de pictură.

sunt liber ! –

să încerc uneori meditații

aproape… suspine adânci.

când au venit

copiii nu s-au mai șters pe picioare.

când au venit

picioarele nu s-au mai șters pe pantofi.

când au venit

pantofii nu s-au mai șters pe adulți.

s-au adunat

noroaiele hrănitoare în burți

lustruite-n tăcere-n apropiere și nu

au vrut să mai plece…

copiii

aveau ochii mai calzi

aveau nasul mai rece.