Glosalm de Mărţişor
Grea rază din grâne, rai-gură-de-floare,
Olt de lăcrămioare şi-aprind perle-n zâne…!
Cine urcă oare arca-n zări stăpâne,
cine vrea s-amâne fluvii de sudoare,
ninse mări cu moare, gânduri mult-păgâne…?!?
Soarta tot de fân e ‒ fân de raze-n soare,
sorburi plutitoare, cosmicele frâne… :
de-i de tot nebună, sugrumaţi-o-n brâne,
daţi-o la cadâne ‒ rană-semilună…!
Iar de-arginţi adună ziua-i însorită
şi-n cer de pirită cântecu-i răsună:
prinde-a ei cunună, că-i neţărmurită…!
Orga-n seară sună, steaua se mărită,
rochia-i ferită de-ochi de-aur din lună,
Olt de lăcrămioare perle-aprinde-n zâne,
grele raze-n grâne, raiuri-guri-de-floare…!
Glosalm de Prier
Solz-bobuţ de linte, şarpele – ce-n cult e,
baltă, catapulte ‒ scapără-n cuvinte…
Viorea cuminte de tine-o s-asculte –
chiar de-s ceruri multe la tine-n sorginte,
chiar de sunt morminte zariştile-oculte…
Dar ce-o să rezulte vremii preafierbinte:
mers „tot înainte“, boişti să-ţi exulte,
pe-o cuneiformă, pentr-un braţ de flinte,
pentru preş şi dinte, maţ, bere, shaormă…?
Fu zahariformă ochilor din davă,
scursă în enclavă,-n ghizii de reformă,
când totu-i „la normă“ şi-i viaţa concavă…!
Da-i contrareformă – stăvilar de lavă,
da-i cancer, otravă, lumea ni-i diformă:
tai vămi-bălţi d-insulte, focuri-necuvinte,
solzi-bobuţi de linte, şerpii celor culte…!
Glosalm de Florar
Ochiul din făină, slana frunţii mare,
irisul din zare vor nea-calamină…
Sferuţa afină de-mi sare-n cărare,
peşterii, mic far e, ori un an-lumină,
labirint-grădină, mare-n murmurare…
Înaltă trădare, stea cu-adrenalină,
nicotină fină, fum de lumânare
cu gerontofilă, droguri, depravare,
cosmică feştilă, lumea-n sânge le-are…
De-i columbofilă, visu-i de neştire,
de-i cu aburire, prea-i umil-textilă,
de-i sfântă copilă, schimbă iutea-i fire…
Ea nu dă de milă nici pentru oştire
de-i cruţă fiire – razele-i de-argilă…
De-s pupile-soare, de-s ochii-n făină,
frunţi de calamină vor nea pe-abjurare…!
Glosalm de Cireşar
Fulgerul din mine, umerii tăi – mere,
car de flori de miere urcă-ntre rubine…
Către cele-alpine, scumpe la vedere,
jertfă mi se cere, spre-a schimba ondine,
arămii feline-n solară-nfiere…
Până la-nviere-i bine-a se reţine
c-am şi cabaline, pegaşi fără fiere,
cu aripi ovale-n văzduh de mistere,
trecute prin ere cu-auru-n pocale.
Stele marginale cu-ardere-n pripeală,
ori cu abureală – cale la petale,
lunecă-n canale, prinse de-ameţeală…
Frunze cardinale-au rouă în urzeală,
sorii în beteală, zori duminicale:
eu mai număr mere, ielele-rubine,
fulgere-ciorchine, macii-n roţi de miere…
Glosalm de Cuptor
Taina mea cerească, luna-ntre antene,
focul dintre gene să te cucerească…!
Domnul mă ferească printre pământene –
sfinte, ori mirene –, când vor să iubească,
ori să mă-ngrădească în măiastre pene…!
Nu mai duc la mrene dorul să mi-l crească,
în solzi să-l umbrească, să-l pună-n catrene –
fluviu-i cu bulboane ce tot dau migrene,
fluviul ca un tren e, ori ca o şerpoane…!
Mi-l pun la icoane, nu-l dau pe-o gold[e]ană,
nici la vreo vicleană ce-arde pe buzoane,
cleiul din bomboane, vin din damigeană…!
Plisc de gheuroane – din curbă vrânceană,
sau din cea olteană – nu-l bată-n piroane;
focuri dintre gene de-o curte domnească
să nu-l iepurească, nici lună-ntre antene…!
Glosalm de Măsălar
Plaiul de se coace, calea constelată,
apă de nor, plată, n-or să se împace…!
Face şi desface zare-accidentată,
ori zare pavată, lumii eficace,
razelor de pace-n Lacteea gonflată…
Pentru Samoş-Tată, primul din găoace,
nu există „Drace…!“ – cosmic, de-o dilată –,
nici Cuvânt pe buze de-ntruparea toată,
unic-minunată – strigăte-lehuze…!
Până la ecluze, lumea ni-i de rouă:
pură-i dată nouă, cu-aburii-n ventuze,
cum încă în uz e până-n Cerul-Nouă…
Albă-i lumea-n muze: dar nu-n ce se ouă,
tot tăiată-n două jumătăţi confuze…!
Ninge fără pată sâgi-stele sagace,
plaiuri pitpalace, apele de vată…!