Dintr-o perspectivă

Și totuși

prea mulți orbeți în lume să guste sunetul libertății

și tot ei se plâng

Honestly I’d love to be besties with Jesus Christ

Sau poate chiar sunt

Zilele astea mă vait ca soră-mea care se plânge pentru un cal

vrea freisian

(și eu vreau mașină dar unele dorințe mai au de așteptat până în punctul de a fi uitate)

program nou

lucruri noi

lecții noi

și minuni noi

Perioada asta ar trebui să mă leg de carte dar ea fuge de mine

delirez

aș vrea să-mi despic creierul în două și să-mi torn informația să o fac ciment

N-ai cum

Niciodată

Și știi cum e

Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune

oboseala își ține monologul

cascadă pe fața mea

noduri încurcate la etaj

și gâlme la parter..

Și amigdalele mele care și-au găsit să-și bată joc de mine tocmai acum

Ehh… și cu toate astea

tot Domnul mă ține

să nu mă-mpiedic de propria umbră

să-mi pierd cumpătul sau nervii.

Cu toții te știm Iacove

Israele

Mână-n mână cu Mihail

dacă nu chiar cu el ai avut wrestling

Îmi place că Dumnezeu răspunde fix când nu te aștepți

chiar de ai nevoie sau nu

Si-ți testează răbdarea

campionat intergalactic de așteptare

până câștigi ce vrei

dacă meriți

Doamne, cum mă surprinzi zilnic!

Și tot zilnic îmi iau câte o paletă de la viață pentru fiecare aiureală pe care o fac

cu și fără intenție.

Gândesc

normal

Dar uneori curiozitatea mă copleșește și-mi amplifică în hard core drumul spre Casă

Dar fiecare zâmbet nou-nouț pe care îl deblochez e epic

de unde apare

din simpla minune

făcută de Tatăl

fix când te bate vântul în față

ironic

și te iau furnicăturile

și zburzi ca mielul abia găsit

Doamne

dacă fiecare fibră omenească de pe pământul ăsta ți-ar acorda 5 minute să Te cunoască

și-ar schimba și culoarea pielii

doar să mai petreacă încă 5

și alte 5

și alte 5 veacuri cu Tine.

Coridor

Mă plimbam și eu ca tot omul pe holuri
Nu era de parcă n-aș fi întârziat la prima oră
Dirigu’ nici nu mă băga în seamă
dar mă alegeam cu privirea aia
a lui
Tot ce voiam era să-mi văd blondu
Mișto gagiu
Zburlit în cap în spice dezordonate
Ochi de demon
rubine șlefuite de mii de nervi
foarte normal ce să zic
Și-mi arunca și el o privire
Și-a tras brazdă peste frune
Voia să-mi facă cunoștință cu 7 metri
sub picioare
Doamne ce specimen…
Încrezut puștan
foarte plin de sine
dădea pe lângă
Bine făcut nimic de zis
domnișoarele geloase se simțeau inferioare
Inteligent
gândea la secundă
avea o capacitate de gândire ce-i depășea accelerația neuronală
lua amenzi pentru ideile sale
În schimb
îl auzeai de la 3 poște cum urla ca descreieratul din nimic
„Idioato”
Și atât
Îl recunoșteai oriunde
„Idioato”
Dar mie-mi zicea din plăcere
îl știam pederost
Păcat că era atât de agresiv
Vulcan
Flacără fără de stăpân
. . .
Dar acel soft spot mă înnebunea
Turbam
Și nu știam cum să-i atrag atenția
să-l trag deoparte
să-i trântesc în față
„băi idiotule te plac”

Prețioși

Mereu simți când o pereche de ochi superbi te țintuiesc de la spate
și mai superb e când le vezi intensitatea din pupilă și luciul din iris
Nu
nu e vorba de o pereche de ochi ca albastrul întins sau una ca iarba din livadă primăvara târzie sau ca mușchii de pe copaci sau ciocolatii sau cafea sau griul norilor de ploaie
Nu
Dar culoarea vaselor de sânge ce-ți bat în inimă când te scanează
un vermilion aprins ca girofarul pompierilor
Simți că iei foc anyway
Un crimson pasional culoare îndrăzneață
pericol senzațional greu de privit dar tentant
Două rubine pironite de două butoane onyx pe două lentile albe
Atât
O pereche de ochi să te privească pe tine și tu să-ți vezi întreaga viață prin ei

Încă o pagină

Aștept.
Prefer să aștept.
Dar uneori chiar îmi doresc să am cui să-i scriu o poezie
Să stau până la 2:45 să caut acel cuvânt care face cât șapte la un loc
să mă chinui cu creionul în mână cu foaia îmboțită în față cu petice sub ochi cu dureri de cap fighting the fatigue just to write a love letter pentru cel ce va fi
Nu vreau versuri
Nu vreau rime
Nu vreau strofe distihuri catrene
Nu vreau așezare în pagină
nici fancy writing style
o bucată de hârtie ruptă din caietul de mate
un creion
poate un italic
atât
și să-mi torn cuvintele acolo și să joc puzzle
după regulile mele
„Like it or not
I like you a lot
Don’t care about your past
or your sins
Lemme make heaven for you
and let yourself have some dreams”
. . .
Aștept.
Prefer să aștept.
Dar cât aștept
mă întreb
who’s missing rib am I

Lucid

E noapte.
Cerul plânge
a pierdut la bowling
și leduri albe se pierd între draperii
Îți e frică
te simt.
Nu-ți fie
Sunt aici.
Tremuri
și te zvârcolești
nu-ți fie teamă
I’m right here my beautiful
Figura ta pierdută se ascunde în văgăuna claviculei mele
mă simți
sunt aici
nu-ți dau drumul
Tremuri iar
șiruri subțiri își țes drum la vale pe spinarea ta și altele se pierd prin șuvițe
Îți cad parbrizurile
Nu mai ai combustibil
Te-ai liniștit
Ești tot roșu la față
Sunt aici
Dă-ți power off
Sunt aici

Noapte simfonică

M-ai ține în ceasul nopții?
să-ți plasezi amprenta buzelor pe
fața mea sărată
când ochii mei
plâng
ocean
Nu-mi voi retrage mâinile de pe carcasa ta fină după ce mă agăț de ea
Poți fi prima mea
dată
servește-mă
cu un pahar plin de
dorință
iubește-mă aspru
spânzură-mi mâinile
și
ține-ți privirea
vizor
nu-mi fi pierdere de timp.

Sweet danger

și porți atâtea priviri după tine
încât prima impresie se leagă de aspect
dar
ce nu știi tu
e dulceața distructivă
și
aura vulnerabilă din jurul tău
vapori toxici de plăcere
ce ucid conștiința împrejurului
sweet
yet toxic
și totuși tentant
și pe cât de dulce se simte
pe atât de periculos pare.