Printre cărțile citite în ultima perioadă se află și volumul „Peregrin prin anotimpuri” (Editura Casa Cărții de Știință”) semnat de importantul scriitor Constantin Cubleșan, cunoscut și recunoscut ca poet, prozator, critic și istoric literar. Această apariție editorială se adaugă altor treisprezece cărți de poezie ce multiplică numărul operelor sale. Titlul este destul de atrăgător cumulând o viziune poetică asupra celor patru anotimpuri: „Toamna”, „Iarna”, „Primăvara”, „Vara”. La aceste patru capitole ale cărții se mai adăugă capitolele „Răzlețe” și „Zâmbete melancolice” care completează prin diverse imagini universul anotimpurilor, precum: „Mi-e dor ca de-un amurg târziu de vară – / Un asfințit de soare peste munți,/ Ce ne-a  închis în rugăciuni de seară/ Clipe de foc pe care nu le uiți”. Forța volumului însă o întâlnim în poemele ordonate sub capitolele anotimpurilor. În fiecare poem parcă auzim sau vedem tumultul acestora într-o rotire permanentă a timpului. Cităm: „S-a-ntunecat în fiecare/ Dorul florilor de nalbă/ De cerșim cu umilință/ Câte-o lungă noapte albă” („Nopți de toamnă”). Poemele (în majoritate) sunt scrise în tradiția versului clasic adăugându-se ideilor o anume incantație trimițându-te (păstrându-se limitele) la „Anotimpurile” lui Antonio Vivaldi.

În poemele lui Constantin Cubleșan din acest volum frumusețile fiecărui anotimp, întâmplările, stările declanșate de impulsurile unor emoții sub percuția naturii se întrunesc armonii pe portativul înălțărilor umane. Nu întâmplător pe coperta a patra a cărții se află un text semnat de poetul Horia Bădescu pe care îl reproduc aici: „Un discurs de profundă umanitate și vibrație lirică e poezia lui Constantin Cubleșan. Poet adevărat, el dă exemplar măsura adevărului că poezia e un mod de-a ne trăi umanitatea”.

Cu volumul „Peregrin prin anotimpuri” Constantin Cubleșan ne poartă în universul anotimpurilor cu trăirile fiecăruia dintre noi.