Respirăm cât se poate de drept

felul în care oxigenul

montează în amintiri legăturile lui convalescente

cu timpul

sudurile invizibile controlate de îngeri

supervizate de rotire care certifică

așezarea numărului de aur în miezul mișcării

declanșăm răgălia

justețea ei dornică de conexiuni cu priză

directă la ordin

parodiem orice incompletitudine

producând pentru a consuma timpul uns

cu sudoarea eului încleiat între carduri

alegând între a fi mai puțin și a nu mai fi încă

ancorăm în acut s.o.s.-uri

le tragem fără sfială de

-desubtul lunetelor cu trăgaci confesiv

ridicând înspre inimi un abrupt fără schele

Ora 25. Note de călătorie

lui Virgil Gheorghiu

cei rămași nu vor înțelege chiar

colorând oxigenul cu gânduri pe care

le vor socoti ale lor

vor vedea însă-n gratii strălucitoare efecte

ale unui curaj prea devreme portabil

cei uituci vor suge cu mințile lor cerul

și îl vor vinde-n parcele celor

ca ei încredințați

că spațiul e o creație a serverelor

coordonate de computere cu abilități holografice

vor sărbători grandios

triumful miniaturalului

ritmurile străine pulsului omenesc

conduși spre zidirea în meta însingurare

în zorii hibrizi ai istoriei

editate frenetic

Din oricare inimă limpede

se vede locul de unde

extrasă din punct

secunda e întinsă curat

împrejurul cuvintelor

nimeni de nimeni nu își poate dezlipi

sângele

iată semințele Cuvântului dizolvat încolțind

în secvențe din carne și fum

împachetate-n explozie

pentru perpetua dizolvare a vieții

în ritmuri și semne

Am întocmit notă de plată albastrului

nu se mai putea altfel deja

nepermis de multe dintre toate

câte au fost nu mai sunt

cum fură

supuse taxării

aerul împăturește cerul în debite

la adăpostul iluziei

market maker-ii

își dublează câștigurile tăind din întreg

partea valutei

de aceea mi-am prețuit mai adânc oxigenul

și l-am curățat de decepții cu formula de sus

a codului sursă

uneori mi-a ieșit

alteori lamele dorului meu au lucrat

precum scrumul

dar oricâte ferestre deschid bătrâneții

o prezență adâncă își păstrează-n orice

vederea la marele limpede

Aș putea îndrepta linia orizontului

Lui Vianu Mureșan

înspre un alt

fel de oriunde

(verticalizarea depinde

de culoarea trezită în cerc)

pentru ca ochiul să nu își mai adune

distanțele din oglinzi

cred într-o asemenea accelerare

în stare de a îmbogăți timpul cu extra – probabil

încât spațiul să își urce gravitația într-o și

mai modernă lipsă de cuantum

dar nu a sosit încă vremea și păstrez secretul

acesta pentru când voi vedea

firescul rupând coaja vitezei

până atunci am să îmi las pulsul

din ce în ce mai îngropat

înspre sacru și

voi privi la aproapele printr-un incolor mai înalt

pentru ca legătura

dintre puls și linia orizontului să devină

asemeni distanței

întoarse cu fața la centru