FRAGII DIN CARE-AM MUŞCAT

Fragii din care-am muşcat

Într-o noapte

Şi legile fizicii

Aplicate la păsări

Cu zbor somnambul

Căderea oblică a unui cuvânt

În starea

De imponderabilitate a verbului

Şi-mi spun

Că numai tăcerea aceasta

Nu ajunge

Ca să învăţ

Întunericul.

ÎNCĂ NU

Încă nu. Să nu-ţi apropii conturul

De visul meu roşu

Culoarea să-ţi pară străină

Ca o schiţă de moarte

Să nu cazi

Transparenţa nu doare

Patina – încet – alunecând

Prin vitralii

Cu miros de cenuşă

Încă nu. Copilul e aici, lângă tine

Cernind ca o iarnă

Un bocet distins

– Melodramă a sunetului transmis

prin canalele serii –

Încă nu

Nu se ştie de unde

Va ninge la noapte.

SOCOTELI FĂRĂ SENS

Nu mai ştiu nimic pe dinafară

Tot ce se-adună-n jurul meu

Seamănă cu o falsă insomnie

Cu o margine de iluzie încercuită

Vedeţi să nu mă treziţi din starea

de apoteoză permanentă

Să nu mă-ntrebaţi de ce nu mai pot

să rotesc miracole fără-nceputuri

Nici din greşeală acum nu mai vreau

să mor

Şi de fapt nici nu-mi pasă

că ar putea veni şi o zi mai urâtă

Tot ce ştiu e să traversez mereu strada

În sandale albastre

Ziua şi noaptea să fac socoteli

fără sens.

* * *

Doamne, cât ajutor îţi cer

Înşelăciunea nu vine din gând

Cum nu vine greşeala de-a imita

un dram de încredere

Vezi – singurătăţile nu mor orgolioase

Ele-ţi descătuşează

Până şi ultimul strigăt

Pe faţa lumii încă sunt nori

Incendiază-le chipul

Cum misticul adevăr coboară

Din trestii însângerate

Ajunge pentru azi cu tristeţea – îmi spui –

Ajunge

Şi loveşti mai departe.