Nu schimbăm lumea cu un poem

Soarele linge crucea ferestrei iar ei nu mai vin
Timpul trăiește în burta unui câine flămând
Ei nu vin pentru că ei nu mai există
Sunt de acum degetele miriapodice ale samsarului
Iar în carapacea de aur și-au făcut cuib câțiva șoareci de câmp
Cu burțile spintecate mașinal de foame
Mai jos, pe potecă, o femeie cu un ulcior plin ochi
Și un motan rablagit de feromoni
O cruce stă agățată deasupra izvorului de sub biserică
Unde m-am îndrăgostit de Mălina
În ziua Învierii
Și păsările din burtă s-au trezit și mi-au ciuruit stomacul
Ziceau
Că
Metehnele unui puști de două decenii
Se vor calcifica
Precum ridurile unei scoici
Dar gura tânărului a acoperit toate astea
Așa cum zăpadă acoperă pașii unui îndrăgostit
Cum movilița acoperă abdomenul bunicii
Și cum Dumnezeu acoperă gura femeii de serviciu din galaxia nouă
Noi am rămas ai nimănui și războiul e tisular
Cunosc soldați care s-au născut soldați
Femei care și-au abandonat copii pe câmp
Dar nu știu vreun poem care a schimbat lumea
Așa cum a schimbat-o drona antitanc.

Cum a ajuns masonul să cucerească mafia imobiliară

La început a fost anunțul imobiliar

Mason autentic caut imobil corporatist
Ofer bucățică din suflet și nu-s baptist
Central, prefer parter, animalier,
Prejudiciat de sistem, nefumător,
Nemuritor,
Vitaminizat și emancipat,
Sunt masonul experiențelor wațapiene
Curcubeu aromatic, am un suflet curat
Cum e cearceaful curierului de la patru,
Sunt cavalerul hentai, pentru mine,
Vorba vine și conduc șiretlic,
Cuvintele trec prin sindromul sinapselor și nu se-ntorc,
Sunt modelul fericitelor fecioare
Cunosc latura și lungimea seismelor interioare.