Marian Oprea: Să ne fie dor

Marian Oprea: Să ne fie dor

# # #

iarna cu traista-i plină de povești lacu’ termal sovata te așteaptă să-l găsești aici în toate anotimpurile
doamne sau domnișoare te vor se bălăcesc mai mult goale vor copii să le ducă departe să fie mai vii
poate nu-i bun acasă tauru’ poate le fură sămânța balauru’ poate nu-s pe aceeași frecvență cu celestele
zile clocotesc hormonii ca zgomotele-n fabrici uzine șantiere călugării-l roagă pe EL să rămână grele

# # #

am flirtat cu o doamnă mi-a dat ce dau când dau ele mană de unde și până unde-mi zicea giony i-am
răscolit i-am trezit atomii s-a deschis toată să fie forată să dăm de izvor de fluvii de fiica-i de prietenele-i
să ne fie dor când ești tânăr nu-ți pasă tinerețea-i casă masă mireasă credeam că-s cam trecute cele de
40 acu’ cred că-i bine cu ele să-ncepi că au asimilat și practică știu ce vor când e să fie EL pune-o vorbă
bună deschide cerurile toate victorios ca eroii solari intri călare cu steagul sus în cetate o dată ca
niciodată și încă și încă o dată și tot așa

# # #

când toate sar pe tine te-nghesuie te-nfruntă nu te gândi la cucută fă ce (nu)ți place nu moțăi ca ăia-n
parlament sistemu’ te vrea prost indiferent impotent se pișă pe tine zice e suc de afine în locul sculei de
cioban mioritic au ales un 69 franțuzesc rahitic în locul îmbogățirii interioare exterioare au ales gașca lui
baiden fără culoare gust savoare cu degete moi

# # #

bisericoasele fac mătănii cruci ești uluit te holbezi ca pe vremuri brumaru cum vociferează cum împacă
contrariile atleticele sfătoasele simandicoasele lor buci ce întrețin flacăra unele zic că poezia asta nu are
sens apoi spun că n-au spus

# # #

mintea dacă nu-i lucrată chiar dac-ar vrea să spună adevărul minte fură boicotează moțăie nu-i trează
are gânduri scurte scunde în loc să salte ascunde

# # #

bețigașe lumini votări de la sfârșit la început moartea-i greu de priceput femeile pun pe gânduri văile au
alte aspirații să nu crezi nici o știre

# # #

cânt de flaut din tărâmu’ cellalt din unghiuri crepusculare luna credea că e soare lunea se dădea drept
marți iar femeile savanți rezemate de un pom se jucau cu un atom rezemate de o rază erau triunghiului
bază rezemate de bărbați se înțelegeau ca frați în vise de noi cu voi unii plecați alții aici au fost cu ele de
pitici ca anii să fie culți s-au iubit cu mult mai mulți de ce vrei să bei doar din cupa dumneaei străbăteam
lumile toate prin față și pe la spate unii le știau demult pământu’ era mai cult le plăcea le tot plăcea
canapeaua transpira călare pe câte o doică timpu’ fredona la scoică savuram plăcerea goală era cea mai
bună școală savuram plăcerea plină mai iute ca o torpilă