Femeie zidită-n o mie de gânduri

Cu ochi migdalați și chipul tau angelic,

Porți în priviri un val de tumulturi

Iar zâmbetul tău e subtil și poetic….

Sub pleoapele tale s’ascund răsărituri

Și vântul aduce parfum de-amintiri…..

Se-mpletesc pe buze-ți săruturi tăcute

Când nopțile devin versuri nerostite.

Femeie rătăcită prin grădina de dor

Îți ascunzi pașii cu un freamăt ușor,

Ai învățat că Iubirea este scrisul

În inima ta se țese Paradisul.

Se oprește timpul să te asculte

Și-n glasul tău e roua dimineții,

Inima-ți pulsează visuri multe

Femeie, ești poezia ce dă sens vieții!