Capul

orice aş face
nu-mi pot stăpâni capul
mai mult de câteva clipe
după care fie îmi scapă
fie uit de el
şi iar începe să se mişte în toate părţile
ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare
fără să ştie unde

să ai un cap ca al meu
e ca şi cum ai fi proprietarul unei case elegante
pe care au fotografiat-o toţi turiştii
dar pe ai cărei pereţi atârnă în cuie
reproduceri după Van Gogh
ale unui pictor chinez

nu mă pot obişnui cu propriu-mi cap
nici după atâţia ani
aşa cum multora ajunşi la bătrâneţe
nu le vine să creadă că bărbatul şi femeia
ce stau unul lângă altul în fotografiile alb-negru
le-au fost părinţi

sus stânga sus înainte stânga dreapta jos înapoi dreapta stânga sus dreapta

merg pe stradă şi încep să-mi scutur capul
până ameţesc
până lumea se învârte cu mine şi devine
pentru o clipă
rotundă ca o sferă
în mijlocul căreia mă aflu

în următoarea clipă
un iepure căprui ce mi se smulge dintre umeri
sparge cu botul balonul încremenit
şi
dreapta stânga înainte jos stânga dreapta înapoi jos sus jos înainte dreapta
viaţa vine spre mine din toate părţile
din pereţi din gunoaie din stâlpi din cer din borduri din maşini
din feţe pe care moartea s-a lipit
ca o caracatiţă zâmbitoare
ce mă fixează cu privirea
de parcă m-ar cunoaşte de undeva

Alt gest

pantofii cu care tata s-a însurat
sunt ca noi
dar au tălpile găurite

îmi bag inelarul prin ele
şi-l mişc

mama râde

Paternală

copilul smulge miezul din pâinea caldă
şi îl plimbă pe vârfurile degetelor
până când îl transformă într-un gogoloi
apoi îl aşază pe lama cuţitului
şi îl turteşte încet cu arătătorul

când diametrul şi grosimea
sunt cât ale monedei de un Euro
se opreşte şi râde

copilul face asta
la fiecare masă
cu precizia unei fabrici de bani
iar eu
îl privesc
cu lăcomie

Fum

o mamă şterge cu dosul palmei
bărbia fiului care mănâncă

e bătrână
are părul de culoarea cremenii
şi mâna atât de uscată
încât
după ce fiul i-o sărută
începe
să fumege
încet