Într-o consemnare lapidară dată de cerinţele (exigenţele) dicţionarelor şi / sau enciclopediilor, despre poetul Traian Iancu (supranumit „Tata Iancu” pentru dărnicia, înţelegerea şi ocrotirea multor scriitori aflaţi adesea în stânjenitoare lipsuri materiale, pe vremea când „bardul Banatului” îndeplinea funcţiile înalte de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi de director al Fondului Literar, după cum mărturiseşte şi Fănuş Neagu în tableta Toamna în culori de nucă din volumul A doua carte cu prieteni, p. 287 – 288, „poreclă cu care l-a alduit (blagoslovit) Eugen Barbu şi pe care ne-am însuşit-o cu drag toţi cei ce obişnuim să-l întâmpinăm cu formula: subsemnatul… vă rog să-mi acordaţi un împrumut în valoare
de … […] Tata Iancu filează durerea fiecăruia dintre noi şi încearcă s-o
vindece. Dacă Tata Iancu n-ar fi omul de bine care este, multe lucruri ar fi
foarte rele pe undeva în viaţa noastră scriitoricească”) se pot reţine datele de mai jos:
Născut în Făget în data de 8 mai 1923 şi decedat în Bucureşti în data de
1 mai 1997, dar înmormântat în Cimitirul Ortodox al Făgetului (din Dealul
Popii), poet, autor de librete literar-muzicale de operetă, destoinic
administrator, gospodar şi custode al veniturilor breslei scriitoriceşti din
România, până la anul 1990 şi, parţial, până în 1997.
Familia. Părinţii: tatăl, Milente Iancu, ţăran sărac; mama: Ana Iancu,
ţărancă, (născută Stănescu); prima soţie: solista de operetă Verginica
Romanovschi (decedată în 12 decembrie 1981), apoi a doua soţie: cercetător
principal în psihologie Maria Iancu (născută Gârboveanu), decedată în
primăvara anului 2022. Studii: şcoala primară şi gimnazială la Făget,
studiile liceale la Liceul „Coriolan Brediceanu” Lugoj, secţia modernă,
absolvind în anul 1943, apoi timp de trei ani frecventează cursurile Facultăţiide Medicină din Bucureşti, de unde se retrage din lipsă de aptitudini şi vocaţie pentru profesia de medic şi urmează Şcoala Superioară de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1951.
Activitatea: conducător al tineretului naţional-liberal din Banat, între
anii 1945 – 1947, şef de cabinet la Ministerul Finanţelor, secretar particular
al dr. Petru Groza; director al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”;
director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România timp de peste 25 de ani; vicepreşedinte al Consiliului de conducere al Fondului Literar; membru în Biroul Consiliului Internaţional al Autorilor Literari din cadrul Confederaţiei Internaţionale a Drepturilor de Autor şi Compozitor
(C.I.S.A.C.), cu sediul la Paris; consilier al Consiliului director al Uniunii
Scriitorilor din România în ultimii ani de viaţă.
Debut literar: în revista „Primăvara Banatului” (1942) a Liceului
„Coriolan Brediceanu” Lugoj, cu poezie, apoi, cu poezia Ţăranii, în revista
„Frontul Plugarilor” (1945). Debut editorial: volumul de poezie Dragostele
mele, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969. Scrieri: Dragostele mele,
versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969; Puntea soarelui, versuri,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971; Noi, versuri, Editura Dacia,
Cluj, 1972; Să iubim ce-i de iubit, versuri, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1978; Bucuriile noastre, versuri, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1978; Doină, versuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981; Iubire
de oameni, versuri, Editura Militară, Bucureşti, 1984; Grădina, versuri,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986; Cântecul iubirii, versuri,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1989; La izvoarele cântecului,
versuri, ediţie postumă îngrijită de Maria Iancu şi Ioan Gh. Oltean, Editura
Augusta, Timişoara, 2002; Rondeluri, versuri, ediţie postumă îngrijită de
Maria Iancu, Mircea Cârţişorean şi Ioan Gh. Oltean, Editura Nagard, Lugoj,
2012; Marea mea trecere – poeme în manuscris, versuri, Editura Mirton,
Timişoara, 2014; Laudă naturii, poeme, Editura Mirton, Timişoara, 2013;
Cântec dulce din părinţi (balade, doinpoeme versuri, Editura Mirton,
Timişoara, 2018; Purtându-mi crucea, versuri, Editura Mirton, Timişoara,
2019; O sută şi una de poezii, versuri, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2022. Autor de librete de operetă, între care se remarcă: Plutaşul
de pe Bistriţa (1954); Târgul de fete (1964); Steaua Semenicului (1978),
muzica fiind semnată de Filaret Barbu.
Pentru activitatea literară a obţinut premiul Uniunii Scriitorilor din
România în anii 1976 şi 1984.
În anul 2015 i s-a conferit de către Consiliul local Făget titlul de
cetăţean de onoare post-mortem al Făgetului.

Referinţe: În volume: Perpessicius, Lecturi intermitente, Editura
Dacia, Cluj, 1971, p. 401; Al. Piru, Poezia românească contemporană,
Editura Eminescu, Bucureşti, 1975, p. 387; Voicu Bugariu, Patria şi
cuvântul poetic, Editura Albatros, Bucureşti, 1977, p. 123 – 128; Lucian
Dumitrescu: Literatura românească contemporană, I. Poezia, coordonator
Marin Bucur, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti,
1980, p. 253 – 255; Marian Popa, Dicţionar de literatură română
contemporană, Editura Albatros, Bucureşti, 1977, p. 267 – 268; Mircea
Micu, Întâmplări cu scriitori, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982; Fănuş
Neagu, A doua carte cu prieteni, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p.
287 – 288 etc.; Caiet literar-artistic al Cenaclului „George Gârda”, Făget,
nr. 5, 1985, p. 109 – 113; Ioan Gheorghe Oltean, Traian Iancu bard al
Banatului, ediţie îngrijită de Crişu Dascălu, Editura Nagard, Lugoj, 2008,
180 pag; Enciclopedia Banatului. Literatura, coordonator general: Crişu
Dascălu, Editura David Press Print, Timişoara, 2015, p. 369 – 370 (articol
alcătuit de Ion Căliman).
În periodice: Virgil Gheorghiu, în „Viaţa Românească”, Nr. 12/1969,
p. 140 – 141; M.N. Rusu, în „Viaţa studenţească”, Nr. 36 / 22.X.1969, p. 7;
Radu Gyr, în „Glasul Patriei”, Anul XIV, Nr. 20 / 10 VII 1969, p. 2; Radu
Enescu, în „Familia”, Anul 5 (106), Nr. 12 / 1969, p. 4; Viorel Ştirbu, în
„Tribuna”, Anul XIV, Nr. 1 / I, 1970, p. 3; Gherghinescu Vania, în „Astra”,
Braşov, Anul IV, nr. 12 / 1969, p. 4; Victor Crăciun, în „Orizont”, nr. 11 /
1969, p. 82; Nicolae Ciobanu, în „Viaţa militară”, Nr. 6 / 1982, p. 14;
Aureliu Goci, în „Scânteia”, Anul LI, Nr. 12 / 28 VII 1982, p. 4; Dan
Zamfirescu, în „Săptămâna”, Nr. 593 / 16 IV 1982, p. 4; M.N. Rusu, în
„Viaţa studenţească”, Anul XXVI, Nr. 17 (285), din 28 IV 1982; Dorin
Serghie, în „Tribuna”, Anul XXVI, Nr. 9, p. 2; Alexandru Mareş, în
„Orizont”, Anul XXXIII, Nr. 9 (731), din 5 martie 1982, p. 3; Florin
Bănescu, în „Neur Banater Zeitung”, Nr. 5981, din 3 III 1982, p. 3; Marian
Odangiu, în „Orizont”, Nr. 34 / 1978, p. 7; Magda Bocancea, în „Convorbiri
literare”, Nr. 9 / 1979, p. 15; Dan Zamfirescu, în „Contemporanul”, Nr. 48 /
1978, p. 14; Voicu Bugariu, în „România literară”, din august 1975, p. 11
etc.; Ion Căliman, Cu poetul Traian Iancu, director al Uniunii Scriitorilor,
vicepreşedinte al Fondului literar: „Nu pot exista la masa de scris fără
Făget”, în Caiet literar-artistic al Cenaclului „George Gârda” Făget, nr. 5,
1985, p. 109 – 113.
Colaborări: „Răsunetul”, „Primăvara Banatului”, „Dacia”, „Drapelul”,
„Scânteia”, „România liberă”, „Frontul Plugarilor”, „Informaţia
Bucureştiului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Neuer Weg”, „Gazeta
literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeş”, „Tribuna”, „Steaua” „Igaz Szó”, „Neue Literatur”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Albina”,
„Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tomis”, „Ramuri”, „Săptămâna”, „Familia”,
„Orizont” etc.
Volumul Laudă naturii reprezintă un prim florilegiu din opera poetică a
lui Traian Iancu, organizat şi îngrijit de soţia acestuia, psihologul Maria
Iancu, în intenţia doamnei conturându-se gândul unui şir de volume (cărţi,
culegeri, antologii) cu teme prestabilite (…) din creaţia „bardului bănăţean”.
Acest prim volum cuprinde poezii dedicate naturii generoase din
preajma omului, a Banatului bogat în grâne şi a priveliştilor făgeţene atât de ospitaliere şi proaspete, pe cât de generos şi frumos era sufletul autorului acestor poeme. Din toate aceste versuri transpare bucuria întâlnirii cu un spaţiu familiar, cald, ocrotitor, dătător de încântare şi energie, la care autorul se întoarce mereu cu nostalgie şi din care se inspiră, aşa cum, de altfel, mărturisea într-un interviu: „Spaţiul făgeţean înseamnă pentru mine însumi fundalul spaţiului nostru mioritic, din care toţi ne inspirăm şi în care ne place să ne regăsim, în toate fazele vieţii trăite, cu întreaga experienţă, atât cea dureroasă, cât şi cea nedureroasă”. Locurile natale reprezintă pentru orice individ rădăcinile întremătoare ale fiinţei, iar pentru un scriitor autentic înseamnă şi mărci ale sufletului şi spiritului. Spune poetul: „Fără aceste rădăcini credem că nu poate exista un scriitor, mare sau mic, recunoscut acum, mai târziu, sau uitat de timp”.
În amintirea poetului şi în vibraţiile sale lirice orice „fir de iarbă poate
povesti, are amintirile lui despre ce am făcut în această viaţă, bine sau rău,
şi, mai ales, poate povesti cât de străveche este la noi inspiraţia despre
poezie”, iar toponimele cu rezonanţă legendar-mitică din imediata apropiere a Făgetului, precum „Valea Begheiului, Şanţul, cum îi ziceam noi, Dealul Popii, Izvorul de la Bogdăneşti, Dealul Cârciobinii” şi altele freamătă în imaginaţia poetului, stârnind ecouri de încântare şi înduioşare, în care,
precum în icoanele vechi, se strecoară chipul părinţilor, harnici lucrători ai
pământului, până la mirifica grădină, unde şi-a scris cele mai multe lucrări
„sub nucul din capătul grădinii”. Toate acestea fac parte din spaţiul
matricial, geografic şi sufletesc al poetului şi „toate pot spune ce înseamnă
Făgetul nostru…”
Şi pentru că am amintit despre icoanele dragi poetului, părinţii, care
reprezintă o istorie intimă, sufletească, iată ce afirmă Traian Iancu în acelaşi interviu din anul 1985, consideraţii atât de valabile şi astăzi pentru lauda naturii umane în relaţiile cu elementele naturii şi pentru volumul de faţă.
„Istoria sufletului nostru poartă amprenta părinţilor, poartă frunza pădurilor, cântecul privighetorilor din zorile Făgetului, poartă ploile şi soarele, poartă tot ceea ce pădurea poate să dea naştere, ca să răsară, să sune şi să răsune…

Ce era odată pădurea Miroslavei, ce era odată Dealul Popii, ce era odată
Raţa!… Câte bucurii poetice n-am strâns în sufletul meu din aceste păduri”.
Şi, într-adevăr, ciclul de faţă este o înălţătoare bucurie sufletească pe
care poetul făgeţean ne-o transmite peste vremi în vibrantele sale poeme.

Foto: Casa memorială Traian Iancu