14,55

ziua de azi s-a prelins printre noi un șarpe tăcut așteptând să-și lepede pielea nimic nu s-a întâmplat nimeni nu a vărsat nicio lacrimă iar ora aceea s-a ascuns neobservată
o zi alba-neagra s-a dus la capătul Lumii nu va veni înapoi niciodată

mai știi cum e să-ți fie dor
te întreb pe tine care te întrebi cum să dai drumul la vară cu mâini înghețate și zâmbetul gri întors înăuntru

p.s. pentru fericire vă rugăm
apăsați tasta 1
din interior

omniabsența

despre mine se spun doar lucruri frumoase

cum răsare lumina din aripa mea dreaptă

gustul dulce al florilor crescute în palme

apa curgătoare și rece izvorâtă în urmă

pot vindeca norii de tristeți și pricep limba inorogilor

am un zmeu personal care ajunge la lună 

o ascunde uneori în nopți grele de vară

dar mai mult și mai mult se spune despre

ciobul de gheață înfipt în inima mea așteaptă lacrimi fierbinți

iertatea-i un dar ce nu-l află mulți 

uitarea și mai puțini

înăuntru

singurătatea cu toți oamenii viermuind împrejur
nopțile în care aștepți luna să ți se prăbușească în moalele capului
să ți se-nfigă în creier să șteargă tot mai ales chipul privirea
care rulează nonstop peste în timp ce înainte și după mereu și mereu și mereu
felul în care răsucești cuvintele ca un joint nefumatîncă
și fata care-ți cântă no ordinary love
să te-mpingă puțin
mai suporți înc-o zi s-apară ca o pisicăborțoasă
la urmă toți puii ei vor fi morți
poți să-i minți
dar știi
înăuntru e-un zâmbet dulce ca un măr care așteaptă

călătorii

aș putea să povestesc despre tunisianul care vorbea ungurește acum 21 de ani

despremarea panglică turcoaz ce străbătea Muntenegru sau poate
italianul care-mi spunea în română că-i e dor de soția lui scumpă
de plimbările de noapte din Praga sau cele mai bune prăjituri de la Café Gloriette
ori cât de albastru se vede oceanul ce plutește în cer la capătul lumii din vest
și multe multe altele
multele zile ce au lunecat pe lângă mine doar fiindcă tu nu erai
darcele mai grozave călătorii le-am făcut de pe canapeaua oranj sondând

dedesubtul buclelor tale negre
și tu care mă țineai de mână
în timp ce

curaj

posed

calități nemaipomenite

ascunse-ntr-un snop de defecte

ireparabile

scriu jurnale de aer marin

pot dezveli aripi

crescute înlăuntru

te pot învăța

zborul

să vorbești 

o limbă nemaiauzită

decât în tăceri

și mai ales pot să iubesc