Intrată, încă de la cartea de debut, sub zodia noii temperaturi a prozei contemporane, Corina Ozon vorbește/povestește inepuizabil, în toate prozele sale, despre iubire. Despre neobosita aspirație și dorință de îndrăgostire a omului (dragostea, nu-i așa, nu are vârstă!), despre infinitele nuanțe ale existenței, despre capacitatea ființei umane de a o lua mereu și mereu de la capăt, indiferent de numărul și intensitatea dezamăgirilor trădărilor și infidelității. Boală, adicție, leac, nerușinare, păcat, amăgire, eroare, necugetare, eșec și triumf, prăbușire și glorie, exces și risipire – zice Corina Ozon în Epilogul culegerii de poză scurtă din 2022, Povești scrise în palmă. Întâmplări marcate de destin și alte crâmpeie de viață – ”iubirea te învață cum e să fii om. Cu ea poți atinge stelele și curcubeul, poți să mergi până la soare și înapoi”.

După suita de șase volume din ”seria” Amanții, culegerea de proze Până când mă voi vindeca de tine, și romanele Tentații, Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire, Codul lui Zoran și Dincolo de furtună, narațiunile din volumul apărut anul trecut păreau a marca o placă turnantă în creația scriitoarei. Corina Ozon ieșea din zona prozei populare, a lecturii lejere, cu succes de casă garantat, așezându-se ferm în teritoriul literaturii ”serioase”, mai puțin facilă și mai puțin accesibilă publicului larg, consumator de cărți cu tentă telenovelistică, devorator de cultură pe internet și de seriale Netflix. Deși, în mod evident, fără excepție, aparițiile editoriale anterioare dovedeau câteva lucruri esențiale pentru un scriitor adevărat: inventivitate narativă excepțională, lejeritate în construirea de personaje și caractere, o foarte subtilă intuiție și cunoaștere a psihologiei omenești, abilitate în a conduce firul poveștii într-un mod care îl ține pe cititor cu sufletul la gură de la un capăt la altul al textului, pe scurt, o competență comunicațională și o abilitate imaginativă demne de luat în seamă.

Consistent (peste trei sute de pagini), redactat cu tot ceea ce o lucrare ”serioasă” de beletristică o impune (prefață, note biobibliografice și o consistentă selecție de texte critice pe coperta a patra), recentul roman al autoarei* se așează ca o piatră de hotar între cărțile anterioare și antologia de proze apărută anul trecut.

Cu o solidă tentă SF (acțiunea se desfășoară ”la ani buni” după pandemie, ”într-un viitor apropiat reconoscibil”, în care personajele dispun de dispozitive neuronale de comunicare, au creasuri de monitorizare a sănătății, ochelari cu realitate augmentată, computere cuantice, dispun de ChatGPT, își satisfac apetitul cultural aproape exclusiv cu video/audio book-uri, iar străzile din Marele Oraș sunt împănate cu sisteme complexe de supraveghere stradală, drone ș.a.m.d) și o consistentă arhitectură de policier, în buna tradiție a unor autori precum Agatha Christie, Ellery Queen sau Stephen King, romanul este, în fond, tot unul de dragoste, cu o tramă sofisticată, condusă ce deteritate și aplomb de autoare. Iubirea discretă și delicată dintre Gloria și David – oameni ”așezați”, trecuți prin viață, parteneri într-o misterioasă agenție privată de investigații, cu ascendență culturală în Dosarele X, utilizatori de metode hibrid de anchetă, Gloria dezvoltând un simț paranormal de a anticipa întâmplările – se limpezește  greu, e marcată de fluxuri și refluxuri, pândită de neliniști și îndoieli, de temeri și ezitări, de poziționări când ofensive, când retractile. Iluzorie și confuză, povestea lor de iubire ”acoperă” nivelul esențial al romanului, sub care curge materia vâscoasă a unui SF de cea mai bună calitate și trama polițistă, imprevizibilă, plină de răsturnări spectaculoase de situație, de întorsături neașteptate, de suspans. Cu certitudine, cea mai mare calitate a scrisului Corinei Ozon este plăcerea de a inventa povești de iubire și povești în jurul poveștilor de iubire, de a umple cu substanță spații narative largi, de a construi, cu egală îndemânare, personaje, biografii și intrigi sofisticate, puternic emoționale. 

Ca și în prozele din Povești scrise în palmă. Întâmplări marcate de destin și alte crâmpeie de viață… edificiul romanesc coboară în adâncuri, deconspiră o lume complicată, bizară uneori. Corina Ozon descinde curajos în subteranele vieții sociale de azi, traversează teritoriile sordide ale afacerilor murdare, ale lipsei de scrupule, ale confruntărilor violente, pe viață și pe moarte, ale atentatelor și crimei. Totul e declanșat și se învârte în jurul lui Pi, literă și număr, definit ca un cod de acces spre puterea absolută. Dorința de dominare și control asupra vieții celorlalți, traficul de droguri, comerțul sinistru de copii și de organe, rețelele de prostituție, grupările criminale sub aparența unor organizații religioase cu largi implicații internaționale etc. sunt tot atâtea realități relevate și relevante în acest underground al vieții sociale, pus în mișcare de personaje definitiv malefice precum Maestro (alias Vigo), Celestin Atanasie și Fred A. George (alias părintele Eftimie, alias Marian Vintilă).Cineva în orașul ăsta te iubește poate fi citit și ca o carte-avertisment în legătură cu impactul negativ pe care inteligența artificială și impetuoasa evoluție tehnologică din ultimul deceniu le pot avea asupra civilizației umane. La limită, demonstrează Corina Ozon, confruntarea dintre Bine și Rău rămâne, însă, decizional vorbind, apanajul minții umane…

• Corina Ozon, Cineva în orașul ăsta te iubește, Editura Trei, 2023