Născută în 1999, în Chișinău, Republica Moldova. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, specialitatea – Limbile Engleză/Franceză, științe educaționale. Urmează studiile de masterat în filologie. Membră a atelierului de scriere creativă „Vlad Ioviță” din Chișinău și a Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu”. A debutat în antologia Supradoza de Dragoste (Muzeul Literaturii Române, 2017). Prezentă în antologiile: Unsprezece (antologator: Dumitru Crudu, Casa de Pariuri Literare, 2019) și Spe salvi: Poesia Joven Internacional  (antologie de Mircea Dan Duță și Emilio Paz, Peru, 2021). A publicat în mai multe reviste literare din România, Moldova și Peru. Debutează editorial în anul 2021 cu volumul de poeme, Ce vedem noi când ne uităm unul la altul (Casa de Pariuri Literare), pentru care primește în anul 2022, Premiul special pentru debut al Bibliotecii Municipale „B. P. Hașdeu” din Chișinău.

***

Pe masă cartofi

În sertare cartofi

În pat cartofi

Cartofii aceștia ne-au făcut puternici

Doar datorită lor putem cântări sacii cu brațele și nu vom greși niciodată cifra

Pentru că noi știm cât valorează un kg de cartofi

Viața noastră e atât de legată de rizomi încât am pierdut și noi imunitatea la gândacii de Colorado

Iar în pieptul nostru se zbate un cartof veșnic nou, proaspăt, tânăr

Înfășurat în pieliță fragilă, extra-fină

Am cedat corpurile noastre rădăcinilor

Cartofii mă fac să mă trezesc în fiecare dimineață

De dragul frunzelor lor îmi ferec vârfurile degetelor

Să rămână întregi

Să rămânem întregi

Până când ne vom face și noi cartofi

Până când vom crește și noi odată.

***

când suntem blânzi și buni

oasele noastre se fac asemeni lăstarilor fragezi

și ve(r)zi

îi sucești în inele prin care prinzi razele soarelui

câtă căldură trece prin gaura unui inel într-o zi de vară

la fel de multe lucruri

ve(r)zi

îl apropii de globi

și încerci să prinzi cu privirea toată lumea prin gaura unui inel

când suntem blânzi și buni

mâinile se cheamă unele pe altele intuitiv

mâinile mele se trag către mâinile tale

și vor

când suntem calzi, întunericul disperă

zbiară ca o oaie pierdută

o sărmană oaie pierdută care nu știe încotro să o apuce

dar dimineața toate vor fi puse la locurile lor

vom fi moi și calzi

îmblânziți de oasele noastre comune

razele acestea

cuprinse de rotundul inelului

ve(r)de.

***

Hectare de fum galben și negru

Rod pădurea

Flăcările se târăsc pe burtă ca niște țânci

Inimile lor au învăpăiat stâncile trandafirii

Șirurile de arbori

Răpăitul de tobă al focului

Revelația, spaima și măreția lui

Trosnetele

Copilul strânse nervos cochilia in brațe

De pe vârful muntelui o perdea de fum de câțiva kilometri

Ochiul și privirea

Și-au început zbieretele și țipetele.