vreau să iubesc și să fiu iubită, dar este atât de greu să mă iubești înapoi după ce
iubirea mea te sugrumă, îți sparge plămânii
nu poți respira
fără mine
iubesc fiecare gură din aerul proaspăt pe care îl găsești în fuga ta
de mine
îți dorești să mă poți iubi, dar e mai ușor să nu o faci
oricine iese mai întreg dintr-o relație pe care nu a avut-o
cu mine
sunt complicată mă tem
de bucătăria strâmbă din apartamentul mamei tale
de oamenii mari
de sentimentele oamenilor mari
se pot schimba oricând peste noapte
oricând pot decide că nu sunt demnă
nimeni nu m-a iubit suficient cât să accepte rugina
am povestit tipilor mai mici despre iubirea oamenilor mari
despre fericirea absurdă pe care nu încetezi să o cauți când devi eșecul preferat
al părinților
***
dacă m-aș fi născut în locul mamei mele, nu aș fi cerut niciodată voie
să fiu
liberă
femeie
sau doar om
nu aș fi permis tatălui meu
să mă dezumanizeze, să îmi înăbușe cuvântul
sufletul
plămânii
aș fi cea mai bună prietenă a celor trei fiice
le-aș învăța cum să își întindă aripile, fără să privească înapoi
bărbații din viața mamei mele i-au fost pe rând, călăi:
un tată ce s-a stins înainte să își învețe fetița despre ce este iubirea & cum
nu arată ea
un frate monstru
un soț posesiv
iar lista s-a oprit
mama nu a știut ce înseamnă liniștea & nu a fost niciodată vina ei
mama a înghițit pastile pentru a cunoaște liniștea & nu a fost niciodată vina ei
***
Tata
unul dintre cuvintele mele preferate
unul dintre oamenii pe care îi iubesc cel mai mult
atât de mult încât doare când mă aleg pe mine în defavoarea zidurilor pe care le-ai construit
niciodată nu ai fost pregătit să privești cum cresc nu așteptai să vreau să zbor
să ating cerul cu podul palmei și să opresc războaiele neamului
cu un singur zâmbet
nu mi-ai vorbit despre bărbații cu barbă și priviri aspre ai fost unul dintre ei de când te știu
mi te amintesc nervos nu mă simt confortabil când mă aflu în preajma ta
ai transformat momentele de vulnerabilitate în regrete
nu îmi dai voie să agăț în ramă momente de când eram fericiți și nu știam
găurile din pereți se astupă în timp găurile din suflet nu dispar niciodată
colivia în care am crescut mă strânge de gât îmi strivește plămânii îmi frânge cortexul
de ce nu mai cântă fetița ta tată?
ești prima mea relație toxică și mă tem să ridic privirea din pământ
aș scuipa adevărul la picioarele tale și l-ai călca oricum anulându-mi experiența
sunt primul tău copil iar asta ne va lega până dincolo de cele văzute și nevăzute
chiar dacă uneori se simte ca o povară poate ai dreptate și nu am înțeles despre ce e viața
dar nu lași să adresez întrebările care îmi vor deschide ușa spre alte viziuni
mă tem că voi pleca fără să mă întorc mă tem că mă vei aștepta fără să mă chemi
ce fel de iubire e asta?