Clepsidrele timpului

De prea multă așteptare

Clepsidrele timpului

S-au spart

Revărsându-și nisipul

Pe țărmul

La care nu mai sosește

Nici o corabie.

Pescăruși albi

Își caută țipătul

Rătăcit printre nori

Și se pierd pe rând

În zarea îndepărtată.

Doar gândul meu,

Înveșmântat în razele de lună,

Se întoarce mereu

Pe Insula nimănui

Ca să asculte

Cum crește în adânc

Lumina unui

Nou început.

Vis de iarnă

E liniște, atâta liniște…

O pace albă

Coboară-ncet din cer

Și ne îmbracă

În lumină.

Doar fulgii mari se-aud

Cum se topesc pe geam

Și dansul abstract

Al flăcărilor din cămin

Aprinde-n ochi dorința…

O, vino!

Rege al turmelor de cerbi,

Pășește în grădinile mele.

Presară-mi pe trup

Petalele mâinilor tale

Și lasă-mă

Să mă preschimb încet

În floare, cântec

Și rug aprins…