dracu din mine se născu duminica îmi făceam coafura la biserică strigam ave ura frica se proptea de podea se răsucea spre dumnezeu reprezentativ așa sunt eu când pe lângă porunci îmi poruncești dușmanii mei sunt iubiți ca zeii cei iuți ca gluga am inima pe stânga slugă mă bag pe dreapta la pământ sfânt culc iarba pe vânt calcă bleg perceptul laudei emblema trufiei sălciu e lemnul neviu trăiesc cu dracu în pustiu am fost anunțată de dumnezeu că vine prin mine trec fulgurații chiar acum din punct de vedere anonim sunt un sistem nou antonim tematica stranie pornește plimbarea verdelui foilor dorurilor ce ușor stau sub umbră mă împresor cu tot ce e înconjurător mă dor prejmuirile îmi reneg reputația de femeie lăsați la ușă perorația mă usuc sub pana ciorii la fel cum nasc un porumbel din dragoste vorba e măiastră inima din ram să o ciugulească principial la ora serii am văzut că nu am vin că strugurii se ofilesc în van nu folosesc moșia mea e a domnului din urgia blestemului meu siminocule ești vegetala cu aripă de pană simoniac crești albina în vreme mă duc animală pe tine mă urc drac de mine nu pot să scap cu cioc am plecat de la iubire am lăsat sub pământ lacrima cea tristă să se descurce nu ascult curcubeul nu sunt artistă nu plâng niciodată mă găsești deplină egoistă în șanț dorm fără să mă culc trăiesc fără să mor doar în somn aud sonor mă ciugulești de moartea vie cu viața mereu vie mă dor sunt când mor așa doresc tuturor
Amalia Brăescu: Plimbarea verdelui
