***
în ultima vreme
mă cert cu mine
ca la uşa
cortului
nimic nu-i bine
cenuşa
acoperă amintiri
visuri
culmi
şi abisuri
încât nu mai sper
şi-mi vine
să alung ideea
că se va naşte în mine
pasărea aceea
***
păpuşă
supusă
a vieţii…
purtată de invizibile sfori
de parcă
jocul mă trăieşte
iubirea mă trăieşte
durerea mă trăieşte
viaţa mă trăieşte
cum vrea ea…
vreau să mă bucur
să mă joc
să iubesc
să plâng…
vreau să te trăiesc eu, viaţă, –
se răzmeriţi
bătăuşă
o păpuşă
căzând
în genunchi
fulgerată
cu sfoata
tăiată