Poezie

Născută în 1999, în Chișinău, Republica Moldova. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, specialitatea – Limbile Engleză/Franceză, științe educaționale. Urmează studiile de masterat în filologie. Membră a atelierului de scriere creativă „Vlad Ioviță” din Chișinău și a Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu”. A debutat în antologia Supradoza de Dragoste (Muzeul Literaturii Române, 2017). Prezentă în antologiile:...

M-ai vindecat? Răsare soarele. Ce frumoase sunt, pe munții lăuntrici, picioarele celui ce-aduce Vestea cea bună. Iată, ieșim împreună, să ne gustăm, fără spațiu și timp, bucuria. Ce destrămare! Ce zbor! Tu ești veșnicia. Eu sunt veșnicia.

Ninge-acum orizontal, domnule Cantemir, de parcă se piaptănă Samoş – al nostru tată-cer – deasupra tuturor peşterilor sacre din Carpaţi, după o noapte în care i s-a spart – de-atâta somn greu – imensa-i pernă cu puf de lebădă : în bărăgane, până sub Dunăre, cai şi călăreţi se scufundă printre nămeţi ! E-n spuma-laptelui ţara întreagă, Enciclopedicule, e-n zăpada...

Ultimatum  Noapte de noapte visez Că mă iei de mână și mă conduci orbește în abatorul tău. Dacă mor, sper să fie grație glonțului cu numele-ți gravat. Cu cioburi de oglindă să se amestece carnea mea în mașina de tocat. Iar în morga ta bisturiul de onyx să-mi reteze plămânii Din care va ieși sălbatic fumul de țigară Pe care...

umbra își așteaptă noaptea așa cum moartea își așteaptă de o mie de ani sângele său zbuciumat mereu te uiți după primăvara altora îmi spui când toată bucuria altor mâini ți se întinde să te întrebi dacă totul este așa cum s-ar fi cuvenit să plângi să râzi să alergi în vârful picioarelor să nu ți se audă pașii numai...

Lângă și pentru Mirela-Ioana Ce lume uimitoare ai zidit Tu, Cel Etern! Și numai pentru mine! În marea de-adevăr, frumos și bine, Înot, precum un înger fericit. Înot spre țărm. Căci ochiul meu văzu Cum lumi și gânduri pâlpâie și pier. În juru-mi – numai duh. Și numai cer. Și țărmurele-acela ești chiar Tu.

DORUL ÎNMULȚIRII Curge apa-n frunze lăcrimând   și tulpina cerul îl sfidează florile se ceartă luminând peste treceri timpul când sfidează Este-o lume nouă vegetală neștiută după cum se-arată starea ei se duce în spirală cu greșeli oprite în erată Ne uităm mirați cu  închinări vegetală este și privirea gândurile ard din îmbinări înflorind crepusculii uimirea Totul este sex nedeslușit între frunze apă și...

clementine clementinele (citrus deliciosa clementina) descoperite întâmplător spun unii de clément rodier în 1902 dar cultivate în china cu șase secole înainte spun alții posibil probabil zic eu dar nu cred că se numeau clementine și nu aveau muzicalitatea rezonanța armonia acestui cuvânt clementine zic și mă gândesc la mandarine plus portocale și mă gândesc la clément rodier la clement...

                     *** Acum șapte ani eram mai tânără cu douăzeci. Însă timpul s-a sucit s-a descreierat. Nu doar viii. Și răposații mei au plecat. Care din ei rodesc via, care zidesc clopotnițe limba universală Lui Dumnezeu sunt care pe unde iubesc. Peste șapte ani voi fi mai bătrână cu patruzeci. În total o sută. Un mic infinit. Ce poate da...

Biblică mirosul sării în peștele viufără de care balta e doar baltăcine nu-l simte saltăcarena lotcii spre pustiu numai inelul blestemat o altăfantomă îl poartă mai târziudecât pot eu să mai fiuo siluetă nefiresc de-naltă dacă voi prinde însă plinulîn golul ce mereu rămânegol nu-mi mai rămâne chinul de a cuprinde azi și mâinetot golul în tot plinulca un pescar...

Nu-mi doream decât puțină liniște am văzut o lebădă          înălțându-se la cer precum Iisus într-o zi de joi.bătea din aripiși privea soarele cum se coboară în spatele muntelui.căscamîmi era din ce în ce mai somnde parcă n-aș fi dormit de două săptămâni.puteam să mă întind pe banca din parc că oricumn-aveam nimic de făcut acasă.nu-mi trebuia decât puțină liniștesă pot...

*** ajută-mă am nevoie de tine să îmi înfig vârfurile așteptărilor în tâmpla ta sau aș vrea să încerc mai jos în piept până țâșnește sângele poate doar așa nu o să mai avem parte de un sfârșit clișeic. *** îmi simt existența ca pe un colier ieftin cumpărat din plictiseală dintr-un bazar de la marginea orașului unde se adună...