Poezie

Neon mă scufund în noapteîn ceea ce îmi închipui că ar fiîntr-un torent de vorbecare mă tulburăcare îmi fac răuun vraf de frunze uscatepeste care nu există răgazce profundă ruptură între ceea ce suntemși ceea ce am putea fidau cu mâna să te prind și nu potîmi auzi gândurile de la 1000 de kilometri depărtarepe strada trâmbițeisunt ghirlande de florinumai...

TĂCEREA (Inedită) Graiul ne-a fost dat spre-a-nțelege tăcerea. Spre-a-i gusta deliciul, disperarea, durerea. Spre-a face distincție între vorbe, bucurie lăuntrică, fapte. Spre-a ne-afunda deopotrivă (și singuri) în lumină sau noapte. Mai ales singuri. Tăcerea răspunde tăcerii. Se-nțeleg. Alungă vulgarități, cleveteală, mizerii. Perpetuează o cosmică pace. Graiul e darul, e harul, e fericirea celui ce tace. (26.02.1996) EL SILENCIO (inédito) Se...

O FORȚĂ NEVĂZUTĂ Intangibil e sentimentul – blânda chemare pe nume, o forță nevăzută care trezește poiana răsărită în miezul pădurii fascinația ramurilor, uimirea, înțelepciunea, fulgere moi iluminând blidul de mâine unde se coc boabecurate de rășină, ovăz, mană și rouă neîncepută. În ogradă s-au adunat laolaltă jivinele cu dinți ascuțiți puii de lapte, caprifoiul și levănțica – au coborât...

Se năruie Poiana, Râul, Casa, Se risipesc încet și neoprit. Păianjenii tăcerii-au învelit Cuptorul, cărți uitate, scaunul, masa. Prin geamuri înghețate, intră zorii, Se aciuiesc și zac, până-n amurg. Când se retrag, în locul lor se  scurg Subțirii pui ai nopții, ca dihorii. Clădirea le-a fost lor abandonată. (Ce este-o casă-n care omul nu-i?) Mă-ntreb: acest locaș al nimănui, Terifiant,...

SPECTATORUL  DIN  UMBRĂ Cu ultimii bani Mi-am cumpărat un bilet Cât pentru o zi și o noapte În teatrul dorințelor… Apoi mi-am căutat cuminte Locul meu langă al tău, al lui Parc-am fi fost înșirați În toate privirile de deasupra Cu sau fără mască Eram într-o zi de weekend Purtătorul unui bilet Cu soarta cât ochii unui pește Prea puțin...

ȘI UMBRA crește în noi o asceză nevindecată mere galbene mere roșii sângele tău e o pasăre care și-a uitat cuibul proptim pereții cu respirațiile noastre anonime să nu se audă ecoul de dincolo până la următoarea întâmplare ne pierdem mâinile și umbra știința de a rămâne singuri VOM TRECE DEALUL mi-e teamă am mai fost pe aici ritualurile îmi...

ORAȘUL FERICIT                    Lui Alexandru Deal. In memoriam Ce pașnic moare burgul fericit! Pe locul lui, în zariști cristaline, Zidiri și străzi, și harnice vermine, Din vechi răsaduri noi, au lăstărit. Chiar ai murit? întrebi. De ce-ai murit? Nimic din tot ce vezi nu-ți aparține? Acești mutanți, acești barbari știi bine Că însuți tu și-ai tăi i-ați zămislit. Ci tace...

S-a născut în anul 1976, în Republica Moldova, raionul Călărași, satul Meleșeni. A debutat publicistic în anul 2018 în revista Rotonda Valahă din România cu un grupaj de poezii și editorial în anul 2019 cu volumul de poezie Pe aripile timpului (Editura Pontos). Urmează volumele: Semințe de Cer (povestiri pentru copii, editura Epigraf, 2020), Nervul metaforei (poezii, editura Betta), Într-un...

Născută la 15 mai 1996, în satul Măcărești, raionul Ungheni. A absolvit Facultatea de Litere, USM, specialitatea Limba și literatura română și limba engleză. În prezent este masterandă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, ale aceleiași universități, specialitatea Producție video și media promoting. Este membră a atelierului „Vlad Ioviță”, coordonat de Dumitru Crudu. Publică poezie, cronică de carte...

Născută în 1999, în Chișinău, Republica Moldova. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, specialitatea – Limbile Engleză/Franceză, științe educaționale. Urmează studiile de masterat în filologie. Membră a atelierului de scriere creativă „Vlad Ioviță” din Chișinău și a Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu”. A debutat în antologia Supradoza de Dragoste (Muzeul Literaturii Române, 2017). Prezentă în antologiile:...

M-ai vindecat? Răsare soarele. Ce frumoase sunt, pe munții lăuntrici, picioarele celui ce-aduce Vestea cea bună. Iată, ieșim împreună, să ne gustăm, fără spațiu și timp, bucuria. Ce destrămare! Ce zbor! Tu ești veșnicia. Eu sunt veșnicia.

Timişoara este totuşi cel mai frumos oraş din lume un loc fascinant uneori împietrit şi cufundat în sine  ca să-l poţi iubi eşti tu acela care trebuie să te adaptezi limitelor sale frumuseţilor sale eliberat de timp eliberat de spaţiu New-York Paris Tokyo se înclină dinaintea-ţi ţi se oferă te atrag cu sutele de posibilităţi lustruite în permanenţă actualizate de...