Elisabeta Bogățan: Astrale

Elisabeta Bogățan: Astrale

Stea căzătoare

picură încet în gând

paşii recelui nicicând

friguros printre oglinzi

caţi un chip ce-l simţi trecând

friguros printre iubiri

treci cenuşa-ţi adunând

friguros printre răspunsuri

treci mereu însingurând

prin văzduhuri de mirare

te aprinzi prelung căzând

Pe îndelete

curcubee de mirări

ţi se-aprind peste-ntrebări

nu te-nvaţă ce-i vederea

ochiul lacomelor zări

nu-ţi măsoară depărtarea

lung aprinsele visări

nu te odihnesc popasuri

pe-ale sângelui cărări

nu vorbirea ţi-o-nmlădie

risipirea în cântări

te cioplesc pe îndelete

felurite întâmplări

Mirarea lui Ianus

(unul)

unul aleargă

unul scrie

unul se oglindeşte-n

cele o mie de feţe orbitoare

ale zilei

unul măsoară cu tălpile goale

pietroasă cărare

unul cară o carne amară

unul socoate

căte morgane l-au fost iubit

peste poate

unul e-n toate

Închinarea magilor

și totuși e rotund

conchiseră magii

îngenunchiați

împrejurul ochiului

și totuși se rotește

se înclinară

sub greutatea umbrelor

lor

pendulând în depărtare

și totuși

amforele cu carnea de jertfă

întârzie

prea întârzie

trecu de la o față la alta

o tremurare

Mai aproape

mai aproape prea aproape

ochiu-ți orbitor

răsare

trupu-ți din pământuri

rare

alegându-se de ape

spinii clipei sar

să-mi țină

carnea aromind

a tină

înflorită cu mirare

printre margini căzătoare