Timișoara, o istorie vie

Timișoara, o istorie vie

Propuneri pentru un proiect de revitalizare a orașului, a împăcării cu sine

Timişoara are o istorie tulburătoare. Aşezată de peste opt veacuri în inima câmpiei Banatului, la răscruce de drumuri şi aflată permanent în mijlocul jocului de interese al marilor imperii, aceasta a trăit toate bucuriile şi vicisitudinile timpurilor. Ea însăşi capitală în mai multe rânduri, de la cea a Regatului Maghiar, fiind chiar reşedinţă a regelui Carol Robert de Anjou, sediu al vilayetului turcesc timp de peste 150 de ani, apoi citadelă a provinciei bănăţene a Camerei Aulice şi terminând ca efemeră capitală a Republicii Bănăţene, în 1918, Timişoara a avut întotdeauna şansa de a se afla în avangarda timpului. Spaţiu de implementare experimentală a reformelor iluministe, dar şi de aplicare a unora din cele mai revoluţionare cuceriri tehnice (primul oraş din Europa iluminat stradal etc)  Timişoara a fost o pildă a deschiderii culturale şi spirituale cu largi ecouri în continentul european. Poate că tocmai această deschidere spre nou, într-un mediu multicultural, a fost una din cauzele izbucnirii aici a Revoluţiei Române din 1989.

Acestea şi multe alte lucruri configurează oraşului o personalitate aparte, care, însă, nu mai este cunoscută şi astăzi. Oraşul s-a închis în sine, luminile de odinioară s-au stins, pietrele au devenit cenuşii, trecutul inaccesibil civilizaţiei contemporane.

Acum, în preajma evenimentelor care vor confirma statutul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, cred că se cuvine ca, în tumultul manifestărilor, să aducem la viaţă, cu mândrie şi demnitate, trecutul nostru, să facem din nou ca străzile să vibreze de umbrele de odinioară, să arătăm că strălucirea noastră de astăzi se bazează, în bună măsură, şi pe tradiţiile acumulate în municipiul de pe Bega. 

O modalitate simplă şi relativ ieftină de a împlini acest omagiu ar fi readucerea în actualitate a marilor nume care au trăit şi activat aici, care au poposit în oraş în anumite momente, nume de scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, oameni politici, arhitecţi etc, care au dobândit o personalitate recunoscută atât pe plan naţional cât şi internaţional. Iar Timişoara nu duce lipsa acestora.

Concret, propunem iniţierea, cu caracter permanent, dar pornind cu motivaţia de a arăta oaspeţilor din anul festiv, a unor trasee turistice pe urmele unor evenimente şi personalităţi care au dat, de-a lungul vremurilor, renume oraşului.

 Astfel  se pot organiza trasee tematice de literatură, muzică, arte plastice, viaţă religioasă, muzeală, viaţă ştiinţifică, politică, academică, istoria arhitecturii – seccesion, baroc, interbelic – ,  istorie locală, în diferite perioade, momentele Revoluţiei din 1989, cafenele istorice etc

Fiecare traseu este marcat cu o culoare. Astfel, pe harta oraşului tipărită cu acest prilej, ele vor înfăţişa un adevărat curcubeu deosebit de atractiv. În oraş tăbliţe cu culorile respective vor indica traseele, asemenea celor care permit orientarea în munţi.

Grupate astfel pe tematici, pe domenii de activitate şi pe derularea unor evenimente istorice, aceste trasee propun popasuri în faţa (şi eventual interiorul) unor locuri legate de existenţa unor personalităţi. Acestea vor fi evidenţiate prin amplasarea în faţa casei respective, fie că e marcată acum cu o placă comemorativă sau nu, a unor placarde de dimensiuni medii, cu un design plăcut, modern, dintr-un material consistent, ancorate în beton (un exemplu îl pot constitui plăcuţele montate în cetatea Alba Iulia), pe care se vor afla fotografiile personalităţii respective, scurte date biografice, importanţa acesteia şi câteva fotografii cu realizările sale (reproduceri de tablouri, obiective tehnice realizate, manuscrise, note muzicale etc).

De pildă un traseu al artelor plastice care să străbată oraşul în căutarea atelierelor de creaţie, al caselor unde au locuit, al locurilor în care s-au întâlnit şi au expus numeroşi pictori, sculptori, graficieni etc semnificativi ai artei plastice româneşti şi străine. Ar fi ideal ca pe casele celor mai importanţi dintre ei să fie şi plăci comemorative. Dacă artistul este încă în viaţă, şi este de acord, să amplaseze în faţa atelierului său un tablou original (cum este cazul pictorului Mihai Teodor Olteanu), sau o reproducere, să-şi deschidă atelierul în anumite momente pentru a fi vizitat, să se întreţină cu vizitatorii, ar da un plus de culoare locului.

În domeniul vieţii muzicale, sunt de notorietate numeroasele personalităţi de faimă mondială care au concertat în oraşul nostru. Alături de stelele din faţa clădirii Filarmonicii, s-ar putea evidenţia sălile în care au cântat (la  Casa Armatei, în Palatul Cultural, în Piaţa Libertăţii, la vechea Primărie, în diferite lăcaşe de cult, spaţiile în care au fost cazate, hanuri şi hoteluri vechi, restaurantele în care au luat masa, eventual case ale unor oameni importanţi în care au fost primite sau au susţinut concerte private.

Un alt traseu plin de învăţăminte ar fi cel dedicat rememorării vieţii literare de aici. Atât de bogată în scriitori, care au scris în trei şi chiar patru limbi, care au trăit în toate zonele urbei, oraşul ar putea constitui iarăşi obiectul unor peregrinări cu folos. Unii dintre ei au fost scriitori de importanţă europeană,  după cum şi locurile lor de întâlnire, ale boemei, în restaurante, cafenele, au avut răsunet internaţional. Oraşul a fost vizitat în mai multe rânduri de mari personalităţi ale vieţii scriitoriceşti mondiale, iar locurile în care au poposit pot fi şi ele marcate în mod corespunzător. 

Oraşul ar deveni astfel o imensă enciclopedie vie a istoriei sale, ar prinde deodată viaţă pentru locuitorii de astăzi, ca şi pentru cei care ne vizitează, panourile constituind prilej de informaţie, dar şi de meditaţie, dând un nou dinamism vieţii urbane.

Sunt convins că cu un efort documentar minim, dat fiind faptul că în diferite lucrări se găsesc informaţii îndestulătoare, şi cu fonduri care nu sunt substanţiale, dar cu multă imaginaţie şi pasiune, acest proiect poate fi transpus în practică, oferind oraşului Timişoara un plus de atractivitate.

Proiectul l-am redactat la 20 februarie 2018, mărturisesc la insistenţele doamnei dr. Rodica Vârtaciu, care a fost atrasă de idee şi a promis că o va promova. Sper să găsesc şi alţi pasionaţi care să sprijine proiectul, care nu se suprapune peste iniţiative deja în curs, de ghidare a unor grupuri pe la tot felul de monumente, ci de a lăsa în voia călătorului iniţiativa de a descoperi trecutul oraşului.