Memoria lecturii: Despre regi, saltimbanci şi maimuţe

Memoria lecturii: Despre regi, saltimbanci şi maimuţe

Evocând, calculat, atmosfera de iarmaroc – de lume a teribilelor confruntări de civilizaţii şi stări, adică, scriitorul Cornel Ungureanu ne propune un antiroman (al patrulea dintr-o serie de “antijurnale”) al vehiculelor culturale ce au marcat devenirea Timişoarei – volumul purtând acest titlu fiind publicat, acum o duzină de ani (în 2008, mai exact), la Editura Palimpsest. În acest context, trimiterile la Greta Garbo şi Marilyn Monroe, Pu Yi şi Bertolucci ori Paradjanov, ar putea surprinde – nu însă şi după ce descoperim că aceste personaje au marcat trecerea dintr-o lume în alta, ceea ce dă, dintr-o dată, un plus de semnificaţie (şi, poate, o sugestie de paralelizare cultural-istorică) opţiunii autorului de a deschide “antijurnalul” cu evocarea lui Iosif Costinaş, personaj căruia îi este consacrată şi ultima secvenţă a cărţii. Dacă primul capitol al antiromanului lui Cornel Ungureanu este construit pe tema teleportării între universuri istorice, prin intermediul “filmelor interzise” (dimensiune de neignorat a culturii sub dictat), cea de-a doua ne dezvăluie, sub pretextul unei investigaţii de sociologia culturii, asupra radioului şi cinematografiei din anii revoluţionari, o tipologie de “oameni furioşi” – precum Ana Simon, Lucian Pintilie, Emil Loteanu ori Jean Negulescu – al căror rol în configurarea spaţiului cultural timişorean a fost acela de personaje-întâlnire providenţială. Experienţa singulară a întemeierilor de instituţii culturale – o revistă, devenită “etapă de parcurs” către exprimări în alte dimensiuni ale comunicării, televiziunea bunăoară – face obiectul unui capitol, al treilea, în vreme ce capitolul al patrulea (final, dacă ar fi să-l ignorăm pe Pitagora, care ne avertiza, cândva, că ceea ce credem că e patru, e zece – adică unitatea în plan transcendent) e pus, fatalmente, sub semnul Contelui Dracula şi al imperiului său hollywoodian: o istoriografie de suflet a culturii cinematografice, în care, alături de logodnicele Americii şi împărăteasa Sissi a Vienei, îşi face loc, ca personaj arhetipal, nimeni altul decât Mircea Pora, a cărui confruntare cu Festivalul de la Cannes sfâşie iluziile de celuloid.