Sunt aproape convins că receptarea şi consumul literaturii au crescut datorită spaţiului virtual www. Cine e cititor se foloseşte de acest instrument ca să intre în posesia informaţiilor culturale, a textelor, a cărţilor. Poţi comanda online aproape orice carte din lumea asta.Iar poezia (că tot veni vorba, nu?) este prima care se bucură de şansa aceasta, căci ea circula cu greutate: tiraje mici, distribuţie deficitară, enclave literare, gen dificil, metehne vechi, încă din școală, cum că poeții una scriu și alta spun etc. Apoi, există o mulţime de site-uri unde găseşti literatură de calitate. Poţi citi presă culturală internaţională, poţi descoperi tendinţe noi, experimente ori clasici de care ai uitat sau, ruşine!, n-ai ştiut. Apoi, mai e Facebook, care pune rapid în contact oamenii unii cu alţii, care transmite aproape în direct ce face un autor sau altul. Asta când acel autor publică acolo literatură. Iar unii o fac. Şi tocmai pentru a vedea/afla reacţii. Sunt destui scriitori care folosesc Facebook pe post de atelier deschis. De cenaclu. Mă număr printre cei care postează, câteodată, poezie. Texte scurte, de câteva rânduri, fiindcă lumea nu are timp, pe Facebook, de poeme. Dar de una mică mai găsește.

Cum este influenţată, de către mediul virtual, scrierea? Nu mi-e limpede. Cred că “a crescut” un tip de literatură ce are ca principal pigment un fel de directeţe, de oralitate (pe care o regăsesc în replicile şi în postările de pe Facebook). Se vrea o literatură curajoasă, dezinhibată de convenţii, despuiată de metafore, de parabole, de hiperbole, alea, alea. Deseori, principalul exerciţiu stilistic al ei este ridicarea poalelor în cap. Uneori vezi desuuri (cu danteluţe, colorate, baroce), alteori, nimic, doar ce a lăsat natura. Mai ales când e vorba despre purtătorii de kilturi, războinicii FB-ului, vajnicii punători la punct și la colț, cavalerii dreptăților literare, intransigenții și drepții.

Pe de altă parte, spaţiul www e marele devorator de timp liber. E capcană în care ne prăbușim aproape zilnic, cu cele mai bune şi culturale intenţii: vrem să ştim, să aflăm, să citim, să privim. Şi, din link în link, din site în site, dintr-o replică în alta, trece timpul şi moare vremea. Cea fertilă, a singurătăţii.