La ora barbară, turquoaz

La ora barbară, turquoaz

TROFEU   ASCUȚIT   ÎNTREBAREA

lumina,

trapezistă blondă,

balanseză…

eu, spectatorul

purtând mănuşi pictate

într-un imperiu

circular,ficţional,

aştept  saltul de foc

de unde

va ploua peste lume cu vorbe

fosforescent-înţelepte

pentru good Earth

o fi ceva  poate

şi de anul ăsta

nu doar

şters, tremurător, nimicul

o fi ceva

şi de această vară

în bluzon orange

ca un râs inutil

ascuţit

o fi ceva  la urmă

din prezentul

ludic,

salt transfigurat ,

de banalitate

şi versetele

cărţii sfinte…

LA   ORA   BARBARĂ, TURQUOAZ

ochii heruvimilor

tăinuiesc

în adâncurile

de la Marea Moartă

înflorirea apei

turquoz

galeş, indecis,

un turquoz

nemaiumblat

de visele mele

şi te-am chemat

părtaş să-mi fii

la ora când

marea-i barbară

cai nărăvaşi

au coama din raze de lună

sorb apa –nflorită

turquoaz

în urmă

mugurii

unei  bolnave întrebări

exultă în mine

oare veşnicia

te va ucide

a doua oară?

ADJECTIV  HALUCINANT

 pădurea moştenită

de la bunicul meu

uneori e mistuită

de luceferi sarcastici

şuierul vântului

 pieziş-gălbui

şi ochi capricioşi

alunecoşi, magnetici,

strepezesc întunericul

de-a valma

cu stelele voluptos căzătoare

halucinant,

într-o noapte,

i-au dat foc

bunicul

îşi aruncă  haina

înseilată cu veşnicie

peste crengile-oase

trosnind…

stinse pârjolul

în timp ce,

ademenea moartea

trunchiurilor verzi

cântând,

izvodind poveşti,

sărbători vesele

şi alte lucruri

despre care moartea

habar n-avea.

ROȘU    IERTĂTOR

se miră zeii

încă se mai miră

cum de  culorile

întrebătoare

 lăsate peste oameni

ori şerpi

nu –şi alterează

sprinteneala

mereu există

un tren venind

altul strecurat  în plecare

diafragma

întrebărilor noastre

zbârcindu-se

peste înserări

vântul ia forma

veşmintelor mele

de gală

măştile celor care

m-au rănit

au spoiala  scorojită

se vor  a fi

răscumpărate

mă îndur

şi le înbrăţişez cu singura inimă

pe care

o mai am

din vieţile

anterioare.

DINTR-UN VERDE ADÂNC, VENIND

                              In memoriam, Doni

miezul de noapte,

ochi de ciclop rugător

adormise

prăvălit

pe umărul meu

dintr-un verde adânc

părea

că te văd venind

mi-a fost greu

de când am plecat/

ziceai

în zig-zaguri deşirate

degetele noastre

nu se puteau atinge

până ce verdele

nu se va frânge

ai dezertat

din veşnicii

întrebam fără glas

căutând un pocal cu vin

şi un loc

unde

să te ascund

barca lui Charon

să treacă

zăludă

nălucă

goală..

 DE-A  PLECAREA VENIREA…

ceremonia de iunie-i

gratuită

la pachet cu biletul

întorcerii înşelătoare

secundele

aruncate peste ocean

vor face

drumul invers

ceasornicului de ieri

strâng între dinţi

plecarea

cu gust de beţişor exotic

fumegând

 împotriva mâhnirii

tineri

în jinşi zdrenţuiţi

la modă

o doamnă

cu părul  alb

ondulat în valuri

de spaime infame/

e liber lângă dumneavoastră,

doamnă?

doi bărbaţi

rotofei

evitând apropierea

de ultima răsuflare

se rostogolesc printre secunde

un avion

în decolare..

anunţul  arcuit

peste lumea

idolentă

spălăcită,fumurie,

ostentativ născută

să poarte

violet  adânc 

verde vibratil

în cercuri sau

atingeri

 indecis tangenţiale

în bluze roşcovii

veste bleu-jandarm

copii gălăgioşi  lingând pămîntul

mame bavardând

 epocal

o cursă  en retard…

ploaia

vine şi ea

ar putea spăla

urmele

oricărui hoţ derbedeu

pungaş

dar, n-o face

în aşteptarea iubirii.

.

FANTEZIE  HERALDICĂ

Ah!marea,

sărutându-mi

piciorul drept,

piciorul stîng

inima..muşcătură

şfirbinte

precum ziua

pârjolul  arămiu

al dragostei dintâi

precum viţa,

un val în sus

un val în jos

o plecare-n revenire

precum eu

şi tu şi

ecleziastul

în povestea

clipei

dintru început

pângărită deja

cu pieire.

REZONANȚĂ TÂRZIE

nălucă

trece frigul

printre noi

bunicul, eu şi clownul

din fotografia

în culori zbârcite

stăm alipiţi

unul de altul

încadraţi

într-o vinovată lumină

cai de omăt

smucesc văzduhul

peste obraji

şi peste

fesul mov gata-gata

să cadă

clownul prea înalt

cu mustaţă tânără

şi zâmbet sticlos

umbreşte siluetele

noastre

râde zurliu

când trece

 frigul

printre noi

îngheţând

inima bunicului.