TROFEU ASCUȚIT ÎNTREBAREA
lumina,
trapezistă blondă,
balanseză…
eu, spectatorul
purtând mănuşi pictate
într-un imperiu
circular,ficţional,
aştept saltul de foc
de unde
va ploua peste lume cu vorbe
fosforescent-înţelepte
pentru good Earth
o fi ceva poate
şi de anul ăsta
nu doar
şters, tremurător, nimicul
o fi ceva
şi de această vară
în bluzon orange
ca un râs inutil
ascuţit
o fi ceva la urmă
din prezentul
ludic,
salt transfigurat ,
de banalitate
şi versetele
cărţii sfinte…
LA ORA BARBARĂ, TURQUOAZ
ochii heruvimilor
tăinuiesc
în adâncurile
de la Marea Moartă
înflorirea apei
turquoz
galeş, indecis,
un turquoz
nemaiumblat
de visele mele
şi te-am chemat
părtaş să-mi fii
la ora când
marea-i barbară
cai nărăvaşi
au coama din raze de lună
sorb apa –nflorită
turquoaz
în urmă
mugurii
unei bolnave întrebări
exultă în mine
oare veşnicia
te va ucide
a doua oară?
ADJECTIV HALUCINANT
pădurea moştenită
de la bunicul meu
uneori e mistuită
de luceferi sarcastici
şuierul vântului
pieziş-gălbui
şi ochi capricioşi
alunecoşi, magnetici,
strepezesc întunericul
de-a valma
cu stelele voluptos căzătoare
halucinant,
într-o noapte,
i-au dat foc
bunicul
îşi aruncă haina
înseilată cu veşnicie
peste crengile-oase
trosnind…
stinse pârjolul
în timp ce,
ademenea moartea
trunchiurilor verzi
cântând,
izvodind poveşti,
sărbători vesele
şi alte lucruri
despre care moartea
habar n-avea.
ROȘU IERTĂTOR
se miră zeii
încă se mai miră
cum de culorile
întrebătoare
lăsate peste oameni
ori şerpi
nu –şi alterează
sprinteneala
mereu există
un tren venind
altul strecurat în plecare
diafragma
întrebărilor noastre
zbârcindu-se
peste înserări
vântul ia forma
veşmintelor mele
de gală
măştile celor care
m-au rănit
au spoiala scorojită
se vor a fi
răscumpărate
mă îndur
şi le înbrăţişez cu singura inimă
pe care
o mai am
din vieţile
anterioare.
DINTR-UN VERDE ADÂNC, VENIND
In memoriam, Doni
miezul de noapte,
ochi de ciclop rugător
adormise
prăvălit
pe umărul meu
dintr-un verde adânc
părea
că te văd venind
mi-a fost greu
de când am plecat/
ziceai
în zig-zaguri deşirate
degetele noastre
nu se puteau atinge
până ce verdele
nu se va frânge
ai dezertat
din veşnicii
întrebam fără glas
căutând un pocal cu vin
şi un loc
unde
să te ascund
barca lui Charon
să treacă
zăludă
nălucă
goală..
DE-A PLECAREA VENIREA…
ceremonia de iunie-i
gratuită
la pachet cu biletul
întorcerii înşelătoare
secundele
aruncate peste ocean
vor face
drumul invers
ceasornicului de ieri
strâng între dinţi
plecarea
cu gust de beţişor exotic
fumegând
împotriva mâhnirii
tineri
în jinşi zdrenţuiţi
la modă
o doamnă
cu părul alb
ondulat în valuri
de spaime infame/
e liber lângă dumneavoastră,
doamnă?
doi bărbaţi
rotofei
evitând apropierea
de ultima răsuflare
se rostogolesc printre secunde
un avion
în decolare..
anunţul arcuit
peste lumea
idolentă
spălăcită,fumurie,
ostentativ născută
să poarte
violet adânc
verde vibratil
în cercuri sau
atingeri
indecis tangenţiale
în bluze roşcovii
veste bleu-jandarm
copii gălăgioşi lingând pămîntul
mame bavardând
epocal
o cursă en retard…
ploaia
vine şi ea
ar putea spăla
urmele
oricărui hoţ derbedeu
pungaş
dar, n-o face
în aşteptarea iubirii.
.
FANTEZIE HERALDICĂ
Ah!marea,
sărutându-mi
piciorul drept,
piciorul stîng
inima..muşcătură
şfirbinte
precum ziua
pârjolul arămiu
al dragostei dintâi
precum viţa,
un val în sus
un val în jos
o plecare-n revenire
precum eu
şi tu şi
ecleziastul
în povestea
clipei
dintru început
pângărită deja
cu pieire.
REZONANȚĂ TÂRZIE
nălucă
trece frigul
printre noi
bunicul, eu şi clownul
din fotografia
în culori zbârcite
stăm alipiţi
unul de altul
încadraţi
într-o vinovată lumină
cai de omăt
smucesc văzduhul
peste obraji
şi peste
fesul mov gata-gata
să cadă
clownul prea înalt
cu mustaţă tânără
şi zâmbet sticlos
umbreşte siluetele
noastre
râde zurliu
când trece
frigul
printre noi
îngheţând
inima bunicului.