Era zi de antrenament. La terenul de fotbal din Giarmata Vii se adunaseră  juniorii. Un puști stătea lipit de gard și privea numai unde se afla mingea. Tot în același loc era  și uitătura lui. Antrenorul, alergând dintr-o parte în alta, îndemnându-i pe micii fotbaliști cum și ce trebuie să facă, s-a oprit, la un moment dat, și-n dreptul lui. Puștiul spectator, atunci avea unsprezece ani, fără pic de ezitare, semn că își dorea atât de mult, l-a întrebat dacă poate intra și el pe teren. L-a primit, numai că abilitățile sale nu s-au dovedit la fel de convingătoare precum dorința de a juca. Dar avea, și i-a rămas, o bună determinare. Putea să i se spună, atunci, orice, zice antrenorul Alin Miloș, dar nu și că n-ar putea ține pasul cu ceilalți. ”L-am băgat în poartă, unde repede s-a remarcat prin câteva calități, care nu îi pot lipsi unui bun portar”. Era de-acolo, cum spun fotbaliștii.

         Însă mai trebuia să treacă ceva timp, că numai el girează! Puștiul de care vorbim se apuca de fotbal un pic cam târziu, avea, deja, unsprezece ani.  Însă ochiul antrenorului, plus răbdarea de a trece ceva vreme, au adus clubului o izbândă. Iată, după trei ani, puștiul care stătea lipit de gard și privea absorbit de tot ce se petrecea pe teren este, astăzi, un talent pe care se mizează. A împlinit paisprezece ani și, la ultimul cantonament  a fost luat în pregătiri cu echipa mare, sub îndrumarea domnului Călin Frunză. O mână de ajutor i-a dat puștiului și antrenorul cu portarii, domnul Florin Bădău. Are calități și determinare, antrenorul Alin Moș și părinții îl susțin, și este este foarte posibil ca el să fie primul dintre juniorii clubului care poate face pasul la echipa mare. Se numește Daniel Gabor și e ispitit de glorie!