- -Nu știu cât de des veniți în Banat, dar ați fost tare bine primită aici, la Giarmata Vii. – Să știți că ajung destul de des în zonă și mă bucur foarte tare. Bănățenii sunt mari consumatori de muzică bună. Ardeleancă fiind, am venit de foarte mute ori și sper să mai fiu invitată. Mereu, nu mă formalizez, am fost primită atât de bine că nu pot decât să mulțumesc. – Sunteți pădureancă? Sesizați nuanța, întreb cu jumătate de gură, cum se spune, pentru că nu sunt sigur… – Nu. M-am născut în Țara Hațegului, însă mama este de undeva din zona de interferență a Carașului cu Timișul, într-o localitate aproape de Otelul Roșu. – Toată lumea cântă, și nu puțini ar zice că nu-i rău, dar eu vă întreb : Cât preț se pune, în anii aceștia cu de toate, pe rigoare? Când e vorba de tradiție, de o zestre adunată în veacuri, nu putem ceda în defavoarea rigorii. Știu că sunteți în temă, ați lucrat într-o instituție importantă, cu atribuții în acest sens! – Da, este un subiect, o temă care merită atenția cuvenită. Am fost director unsprezece ani la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale în județul Hunedoara, unde am organizat, în acest interval de timp, multe spectacole. Da, cum am spus, e o mare problemă, n-aș vrea să cred că muzica de petrecere, care nu-i neapărat de petrecere, se crează niște amestecături, să afecteze și mai mult tot ce ține de autentic, de tradiție. Eu cred că folclorul autentic nu o să piară niciodată, pentru că, totuși, lumea mereu se întoarce la rădăcini. Sunt foarte multe sate în care au revenit acasă tinerii, ceea ce este o mare, mare bucurie, un mare câștig. Melodiile autentice nu o să piară, lumea ascultă dar, la un moment dat, ce a durabil primează. – Haideți, numai dacă sunteți de acord, să aducem în discuție câteva amănunte, în ce vă privește, prin care admiratorii să vă cunoască mai bine, altfel decât vă știu de la televizor ori din spectacole. -Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre viața personală. Nu pentru că ar fi o problemă. Am familie însă, din păcate, nu am moștenitori. Copil îmi este cântecul și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu. Nu poți să le ai pe toate în viață… Sunt un om normal, chiar fericit, un om care își iubește neamul și vatra. Îmi iubesc și-mi cinstesc părinții și sunt fericită că încă îi mai am lângă mine. Prin natura îndeletnicirii, a experienței adunate în ani, simt, efectiv, că tot ce are omul mai bun în suflet poate fi transmis prin cântec. Și eu cred, spun asta din dragoste pentru aceea ce fac, că am ajuns la sufletul omului.- Se știe, cântecul este cel mai rapid mijloc de comunicare. -Eu cred că muzica ne face mai buni, mai iubitori, mai îngăduitori unii cu alții, ne aduce bucurie, pentru că atunci când oamenii se iubesc există Dumnezeu. Dacă îți iubești aproapele, nu ai cum să-i faci rău. -Harul, adesea, se moștenește. – Așa este, mama a cântat, cântă și acum numai că are o vârstă, dar a cântat foarte frumos, iar tata a fost rapsod popular. Majoritatea melodiilor din repertoriu le știu de la părinți. – Ce sfaturi dați unui începător care vrea să performeze în folclor? -Fiecare trebuie să fie el, niciodată n-o să poți fi altcineva. Destule dintre cântecele mele le aud interpretate de cei mai tineri, dar vreau să le spun că am avut și am o singură rugăminte la ei, să nu schimbe nimic. În momentul când umbli la linia melodică sau la text, atunci e o mare problemă. Pentru reușită, le mai trebuie, neapărat, seriozitate, iubire și dăruire. Altfel nu se poate. – Credeți în mentor? – Cred,cred, sigur că da! – La început ați avut pe cineva care să vă îndrume, chiar să vă sprijine? – Categoric. În primul rând trebuie să ai și un dram de noroc. Am cântat la început cu Drăgan Munteanu, Ioan Bocșa, cu Nicolae Furdui Iancu, Veta Biriș, cu Sava Negrean Brudașcu, oameni de la care am avut foarte multe de învățat.-Și ați întors bunăvoința? – Ori de cîte ori am posibilitate, o fac cu tot dragul. – Sunteți din Țara Hațegului, sper să vă simțiți, cât vă e șederea la Giarmata Vii, bine! – Mulțumesc. Bunul Dumnezeu să ne dăruiască sănătate, să ne revedem în momente la fel de frumoase, ca și cel de astăzi. Și să ne ajute să nu distrugem ce avem mai de preț. Noi, românii, suntem un popor iubit de Dumnezeu, prin această mare bogăție pe care ne-a lăsat-o, folclorul. Și nu avem voie să o lăsăm să se distrugă. Îmi doresc ca românii să nu uite niciodată, oriunde s-ar afla în lume, că sunt români, și să fie mândri, pentru că au cu ce!
Fondator poetul Anghel Dumbrăveanu