Șoani și ceilalți!

Șoani și ceilalți!

La Ghiroda, într-o zi de marți, la fel de trecătoare ca și celelalte, în numele gloriei, s-a jucat un meci de fotbal. Miza: trecerea într-o etapă superioară în populara Cupă a României. Protagoniști: echipa locală și Ripensia. Un nume acoperit de atâta glorie… Jucătorii ei de azi nu știu cât și cum resimt acest nume. Jucătorii din ambele tabere au sperat optzeci de minute că pot atinge, după fluierul final, pragul care-i trece într-o altă etapă, unde adversarii sunt din divizii superioare. Și într-un meci din asta, cum tot ei spus, te simți fotbalist. N-a durat prea mult și localnicii au deschis scorul. Adversarul, nu că ar fi fost prea sigur pe el, n-a reacționat cu o viteză în plus, și-a păstrat ritmul și stilul, de parcă ar fi vrut, înainte de toate, să adoarmă tribuna. Altfel înțesată de spectatori, copii, bărbați de toate vârstele, femei, chiar și cu cărucioare, pentru că timpul era tare îmbietor.

         Joc anost, ar fi scris un cronicar mai cu nasul pe sus. Eu, mai aproape de adevăr, notez că a fost o partidă cu tot atâtea virtuți câte poți găsi, în tot locul, la cele două divizii, a doua și a treia.

         Savoarea, după ce oaspeții au egalat, au făcut-o spectatorii, dezamăgiți de favoriți. Și, cum se obișnuiește, din tribună s-au tras săgeți către jucători și cei trei arbitrii. Țintă a fost făcut, firește, cel de la centru, că de fluierul lui depindeau destule. Sub soarele năucitor, de la ora 17 a început partida, era, trebuie recunoscut, mai greu de alergat.

         Cum despre partidă mare lucru, sub aspect spectacular, nu se poate spune ba, mai mult, au câștigat oaspeții, în loc de cronică redăm câteva expresii care, sincer, au făcut deliciul multora. Un fundaș advers, la un semiluft, e taxat chiar de către o spectatoare, care a constatat: ”Ăsta nu are stângul la el”, adică este nepriceput. Urmează alte ziceri, nu mai contează contextul, ci doar efectele lor: ”Lasă călcăiele”, e avertizat un jucător, căruia nu-i iese cimilitura, ”Fă-i poză”, e îndemnat altul, adică să-l controleze puțin la tibie pe adversar, că a uitat că este în… vizită, ”Ăștia de la Ripi, despre adversar e vorba, parcă nici nu vor să câștige”,  ”Dă-i,mă, galben, i se strigă centralului, îți bate soarele în ochi?”, apoi către tușierul de pe partea cu tribuna: ”Mă, tu cu cine ești rudă?”. ”Mergea o scăriță”, constată un ”specialist” din tribună, după o ratare de neiertat. Un jucător advers trimite mingea, o bubuie, peste plasa de protecție, dincolo de tribună. ”Să meargă să o ia de la Stanciova”, zice un mucalit. ”Ești PSD-ist?”, e luat iar la frecuș tușierul. Un bărbat, are vreo cincizeci de ani, se agită la fiecare fază, comentează, își freacă palmele, se scarpină-n cap, mai strigă…. Amicul, de-aproape, în îndeamnă:”Șoani, nu te consuma…”

         Se încheie, aproape banal, partida. Spiritele se potolesc. La doi pași, pentru cei mai dezamagiți, este grădina de vară. Mereu  la fel  de primitoare!