***

cum doare  flacăra

pe ceară

aşa şi sufletul meu

trecerea ta

mamă

***

cât suntem copii

nu cunoaştem

miezul cuvântului

moarte

cât suntem tineri

poate

moartea iubirii

şi frica de-a rămâne goi

ne înspăimântă

celalată moarte

e departe de noi…

***

cine poate

despre moarte

să râdă în hohote

sau măcar

să zâmbească?

Poate o-ntărâţi

şi nu mai vine

te joacă pe degetele-i

ce ţin coasa

de-ajungi s-o rogi         

să-ţi laşi casa

vai de tine!

Aşa că despre moarte

numai  de bine…

Cum să mă-ntorc…?

Cum să mă-ntorc acasă, mamă,

Când curtea noastră e pustie

Când nimenea nu mă  mai cheamă

Şi nimenea nu mă îmbie,

Să muşc din măr, să intru-n vie…

Cum să mă-ntorc acasă, tată,

Când brusturii mi-ajung la sâni

Când mă lovesc de-nchisa poartă

Şi-n curte nu mai latră câini

Iar anii mei îmi par străini?!…

Cum să mă-ntorc acasă, Doamne,

În pustiitul cuib de cuc?!…

Împovărată sunt de toamne

Şi m-aş întoarce să le duc

La rădăcina unui nuc…