(fragmente)

24 februarie 2007, sâmbătă.

„Cu adevărat îngrijorător nu e faptul că tot mai multe obiecte, conduite, sentimente tind să se transforme în probleme, deci să devină interpretabile, ci că un număr tot mai mare de interpretări par comandate de teamă, frustraţii, paranoie, hedonism iresponsabil, dorinţă de putere. Îngrijorător este că auzim tot mai numeroase voci care culpabilizează raţiunea, ca şi când ea ar purta răspunderea degradării relaţiilor omului cu transcendenţa, cu ceilalţi oameni, ci ea însuşi. A devenit oare raţionalitatea o marfă desuetă, fără valoare?” – Paul Cornea, Interpretare şi raţionalitate (Polirom, 2006).

27 februarie 2007, marţi.

La BCUT, revăd colecţia „Orizont”. De la Profesorul Ştefan Munteanu  volumul Pagini de memorial (2006), cu următoarea dedicaţie: „Lui Al. Ruja, profesorului, literatului,  colegului – cu simpatie şi preţuire.”

28 februarie 2007, miercuri.

Corectez volumul „Studii de literatură română şi comparată” pe 2006.

1 martie 2007, joi.

LuminiţaFassel mi-a dat pentru volumul de „Studii…” studiul Latinitate vs. Romanitate şi raportul continuitate vs. Discontinuitate. Din nou despre latina vulgară.

Luminţa Fasseleste absolventă a Facultăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi (1960). Asistent universitar, apoi lector universitar la Facultatea de Litere (Catedra de limba română (Prof. univ. dr. Gavril Istrate) și Catedra de filologie romanică (Prof. univ. dr. Şt. Cuciureanu). Doctorat cu teza Soarta neutrului latin pe teritoriul României. În 1983 se stabileşte în Germania împreună cu soţul ei, Dr. Horst Fassel (cadru didactic la Catedra de germanistică a Facultăţii de Litere din Iaşi). Activitate la Institutul Român şi la Biblioteca Română din Freiburg. Între 1992 – 1995 activitate didactică la Tübingen. Despre activitatea de la Tübingen, într-un interviu:

„La Tübingen am predat româna între 1992 – 1995. Nu am avut o încadrare permanentă şi nici o normă didactică întreagă. Primeam salariul pentru colaborări la diverse proiecte din cadrul unui Institut de cercetare a germanităţii sud-est europene din München, printre care şi proiectul despre şcoala germană din Basarabia. La Tübingen, oficial ţineam 4 ore de română, dar am avut atâţia studenţi şi atât de entuziaşti, încât mi-a făcut plăcere să măresc tacit numărul orelor. Şefa Institutului de romanistică (institut înseamnă cumulul departamentelor limbilor romanice) era Brigitte Schlieben-Lange, succesoarea profesorului Coşeriu. M-am simţit excelent în ambianţa acestei facultăţi, aveam toată libertatea, aşa că am putut organiza şi tot felul de activităţi extradidactice: conferinţe, serate muzical-literare, simpozioane. Colaboram minunat cu direcţia bibliotecii facultăţii şi mi-am construit o întreagă reţea care-mi trimitea cu generozitate cărţi şi periodice din România: de la edituri, de la autori personal sau de la biblioteci. Sigur, aceasta ca urmare a unor apeluri scrise ale mele. Nu exista un lectorat de română la Tübingen (mai excat: nu mai exista, căci fusese unul, desfiinţat în anii ’80), dar reuşisem să fac secţia de română la fel de viu simţită ca şi secţiile celorlalte limbi romanice. Tot la Tübingen am purtat discuţii şi pentru înfiinţarea Societăţii de romanistică balcanică (BDV), al cărei prim preşedinte a fost profesorul Wolfgang Dahmen de la Universitatea din Jena. Aceasta s-a întâmplat cu ocazia unui simpozion pe care-l organizasem, pe tema limbii române din Republica Moldova. Se formase o familie a româniştilor din Germania, cu profesorii Klaus Heitmann, Rudolf Windisch, Wolfgang Dahmen, Klaus Bochmann ş.a. care avea să se întâlnească anual, la sesiunile de comunicări ale Societăţii.” (interviu în revista „SUD-EST” nr. 3/2006).

6 martie 2007, marţi.

         „Aceste acte sau fapte gratuite – deşi nu acesta este atributul lor cel mai propriu, dar alt termen nu găsesc -, ele sau mobilul acţiunilor care le-a dat naştere mi se par de o mare frumuseţe – cum să-i spun? – arhaică, pură. Să faci ceva, cu mâinile tale şi din puţinul tău, ceva dezinteresat, pentru alţii, şi să nu aştepţi nici câştig, nici răsplată într-o lume a intereselor imediate şi brutale este, sunt convins, semnul unei civilizaţii şi al unei culturi (aici cele două noţiuni se contopesc), ţinând de o înzestrare originară, înscrisă într-un fond ancestral, păstrat într-o «matcă stilistică» generatoare şi modelatoare de atitudini şi comportamente umane. Izvorul lor vine de departe şi din adâncuri, fără a fi cerut, asemenea izvorului din munte, asemenea ploii şi luminii ce se dăruiesc, fiindcă pentru asta sunt… Cu deosebirea esenţială însă că ţăranul o face având sentimentul că aşa trebuie, aşa se cuvine: să nu trăieşti numai pentru tine, ci să fii şi pentru alţii.” Ştefan Munteanu, Pagini de memorial, p. 12)

         7 martie 2007, miercuri.

         În Aula Magna, la Universitate întâlnire cu conducerea ARACIS, pentru reprezentanţii universităţilor din vestul ţării. Este o întâlnire informală, despre structura ARACIS, scop, modalităţi de lucru, selectare şi instruire experţi etc.

         8 martie 2007, joi.

         Plec cu Bombonica la Viena, cu maşina. Timişoara – Cenad – Szeged – Budapesta – Viena – Mödling (unde ne cazăm la Sziemek Haus, Enserdorfe str. ; cazare: 58 euro pe noapte cu micul dejun).

         Este prima ieşire după intrarea României în Uniunea Europeană. La Cenad se uită doar la paşapoarte (se poate trece şi cu cartea de identitate), nu se mai face vraişte prin portbagajul maşinii. Vameşii încep să devină politicoşi, iar cetăţeanul care călătoreşte să nu se mai simtă umilit, tratat ca şi când ar fi un hoţ, un infractor.

         9 martie 2007, vineri.

         Mödling este un oraş cochet, foarte curat, primitor, aşezat la confluenţa pădurii (vieneze) cu fluviul şi muntele. Oraş foarte vechin întemeiat prin secolul X. Pe Hauptstrase 79 este casa unde a locuit şi a compus Beethoven (1817, 1819, 1820). Este o casă cu etaj şi mansardă, bine păstrată. Mödling era un spaţiu preferat de Beethoven în afara Vienei. Haauptstrase nu e doar stradă pietonală, circulă şi maşini, dar faptul nu deranjează, fiindcă poluarea nu se simte. Pietonală este Ekaterinstrase, aşezată între cele două biserici; o stradă cu case curate, cu magazine cochete, cu cafenele mici dar primitoare şi îmbietoare, cu restaurante cu specific austriac (dar nu mari ca spaţiu, cerând, astfel, o atmosferă familiară, intimă).

12 martie 2007, luni.

         Trimit cronica pentru „Orizont”, un text despre Eugen Dorcescu. Luna aceasta face 65 de ani. Vineri este sărbătorit la Uniunea Scriitorilor, m-a invitat şi m-a rugat să vorbesc despre el. Îmi pare rău că nu pot merge, dar am planificat de mult timp o altă activitate. În schimb, am scris despre el.

         13 martie 2007, marţi.

         După masă la Editura Universităţii, introduc corecturile la volumul de „Studii de literatură română şi comparată”

15 martie 2007, joi.

         Revista „Discobol” din Alba Iulia îmi solicită un interviu despre Aron Cotruş, prin d-na Mioara Pop de la bibliotecă.

         16 martie 2007, vineri.

         Mă uit peste întrebările trimise de Iulian Boldea de la revista „Vatra”, pentru o anchetă pe tema critcii universitare.

26 martie 2007, luni.

         O plimbare până pe Calea Martirilor, de unde cumpăr presa. A apărut nr. din „Orizont”, cu articolul despre Eugen Dorcescu la 65 de ani. „Deşi înainte ne întâlneam mai des în drumurile noastre citadine, de un timp îl întâlnesc mai mult pe Eugen Dorcescu prin textele sale publicate sau prin cărţile primite; mai mult decât pe stradă sau în alte circumstanţe ale spaţiului nostru citadin, deşi locuim destul de aproape – eu pe o stâncă, el pe om pagină de Rebreanu; suntem într-un spaţiu apropiat care-i cuprinde şi pe Ion Arieşanu (locuind tot pe o stâncă), pe Viorel Marineasa (agăţat de o creangă de vişin) sau pe P. E. Banciu (dintr-o altă pagină de Rebreanu), spre exemplu.

         27 martie 2007, marţi.

         Am patru ore de curs. După o săptămână de stat în casă nu este uşor.

17 martie 2007, sâmbătă

         Horst Fassel mi-a scris că trebuie să se reopereze. Se va interna săptamâna viitoare; un nodul pe locul vechii operaţii din 2002. Astăzi are o conferinţă la Stuttgart.

30 martie 2007, vineri.

         La 12, la filiala Uniunii Scriitorilor lansarea cărţii lui Dan Negrescu, Tablou cu siguranţă. Nu vine C. Ungureanu, deci conduce Marika Pongraz. În intervenţia mea fac câteva consideraţii mai largi despre acest tip de publicistică literară şi proză pamfletară. Mai vorbesc: Viorel Marineasa, Ion Marin Almăjan, Paul Eugen Banciu, I. Viorel Boldureanu.

         31 martie 2007, sâmbătă.

         Pagini de memorial este un volum care îmbogăţeşte ipostaza de scriitor a cărturarului Ştefan Munteanu, pe care am mai evidenţiat-o şi despre care am mai scris. Inevitabil, deci, unele aprecieri se vor repeta pentru că elemente ce fac parte din matricea creatoare a scriitorului vor fi întâlnite şi în acest volum, prin texte noi sau prin texte reluate. Pagini de memorial are trei secţiuni – Còpii după natură, Note anacronice, Incursiuni în vremuri vechi şi revenirea acasă – fiecare cu un anumit specific, ce evidenţiază nu doar etape din timpul vieţii şi creaţiei, ci şi atitudini, uneori existenţiale, cel mai adesea culturale faţă evenimente, oameni, fapte de cultură, fenomene de limbă, gesturi, stări şi întâmplări cu rezonanţe semnificative în plan existenţial, moral sau cultural. Dincolo de fapte şi întâmplări desluşeşti meditaţia mai adâncă asupra semnificaţiei acestora, într-un itinerar ce se fixează pe filozofia existenţei asociat cu o evidentă linie ce devoalează nu rareori învăţătura esenţială, întărită de experienţa culturală şi existenţială a autorului. Paginile de memorial se metamorfozează, astfel, în pagini de înţelepciune.

         1 aprilie 2007, duminică.

         Duminica Floriilor – zi frumoasă de primăvară, destul de caldă. Nu ieşim însă nicăieri, din precauţie.

         2 aprilie 2007, luni.

         Trec pe la Universitate să-mi iau documentele pentru călătorie.

         3 aprilie 2007, marţi.

         11 ore de călătorie cu trenul de la Timişoara la Miecurea Ciuc, prin Arad, Deva, Alba Iulia, Aiud, Teiuş, Războieni, Târgu Mureş, Gheorghieni. Trenul merge până la Galaţi, este mizerabil, murdar, cu geamuri care nu se închid – şi sunt vagoane de clasa I.

4-5 aprilie 2007, miercuri-joi.

         La Miercurea Ciuc, seminar ARACIS.

         6 aprilie 2007, vineri.

         Întoarcerea la Timişoara. Drum lung şi obositor. Drumul urmează Mureşul de la izvor până la Arad. Nu există nici un kilometru pe malul Mureşului curat, unde să nu fie aruncate sticle de plastic, pungi, hârtii şi alte gunoaie. Chiar aşa să ne fi alterat, încât să nu mai ştim preţui frumuseţea naturii, pe care unii o transformă într-un imens coş de gunoi.

14 aprilie 2007, sâmbătă.

         IoanCrăciun îmi solicită o recomandare pentru Uniunea Scriitorilor. Am scris, în timp, despre cele trei cărţi ale sale.

16 aprilie 2007, luni.

         La Sinteşti, într-o frumoasă zi de primăvară. Localitate, cu aproximativ 9000 de locuitori (din care mulţi ucraineni, aşezaţi aici în ultimii ani), Sinteşti este în zonă colinară, cu râul Bega trecând la mică distanţă. Păstrează foarte bine folclorul, mai ales cântecele  şi dansurile.

         Merg şi până la Margina (centru de comună) să văd la şcoală sala muzeu Sorin Titel. Şcoala poartă numele scriitorului. Rămân dezamăgit. Într-o sală mică câteva planşe pe pereţi cu cópii de cărţi şi fotografii. Nici o carte a lui Sorin Titel nu se găseşte în această sală. S-ar putea face aici un muzeu, care să atragă tineri (şi alte categorii de populaţie), dar dezinteresul este mare.

         17 aprilie, 2007 marţi.

         CursurilaUniversitate.

         20 aprilie 2007, vineri.

         Seara, de la ora 21, la Radio Timişoara, o oră la emisiunea Dialoguri culturale, cu Ioan Crăciun. Am discutat lejer despre existenţa literară, despre pasiune şi muncă în literatură, despre cultura din Banat, despre anii de studenţie şi profesorii de la Universitate, despre cărţile mele şi activitatea de istoric şi critic literar.

         21 aprilie 20076, sâmbătă.

         Răsfoiesc cartea lui Titus Suciu, Hamlet la Vama Veche (Editura Palimpsest, Bucureşrti, 2006). Nu-mi dau încă seama dacă este un roman, sau o înlănţuire de povestiri. Oricum, textele sunt numerotate (1, Marea – 28, Pe boltă… curcubeul).

23 aprilie 2007, luni.

         La Editura Universităţii pentru tipărirea volumului de „Studii”, 2006. Vreau să iau câteva exemplare la Sibiu. Tragem coperta la imprimanta color. Dar, când e să nu-ţi iasă, nu-ţi iese, mai ales când te grăbeşti. La ghilotină, Victor taie  „pe faţă”, iar pe ultima copertă apar tăiate litere din numele autorilor. Refacem totul. Dragoş greşeşte cotorul. Observ acest lucru, la sfârşit. Reluăm totul de la început. În sfârşit, reuşim şase exemplare.

25 aprilie 2007, miercuri.

         Plec la Sibiu. Sunt într-o comisie de evaluare ARACIS. Ajung pe la 16,30. Vreau să parchez în centru. Dar tot centrul, pe lângă magazinul Dumbrava, hotelul Continental, hotelul Bulevard este un imens şantier.  Găsesc cu greu un loc de parcare şi îl sun pe prof. Pamfil Matei, decanul Facultăţii de Litere. Cam într-un sfert de oră vine şi mergem împreună la locul de cazare. Spre seară vin şi Andrei Bodiu (cu trenul de la Braşov) şi Iulian Boldea (cu autobuzul de la Târgu Mureş). Suntem cazaţi la Pensiunea „Favorit”, undeva pe Calea Dumbrăvii.

26 aprilie 2007, joi.

         În pauza de prânz o plimbare prin Piaţa Mare. Au pus în piaţă statuia lui Gh. Lazăr. Au o interesantă expoziţie în aer liber cu localităţile din jurul Sibiului. Pentru fiecare, un scurt istoric şi fotografii cu  clădirile mai importante. Sibiel – Biserica ortodoxă. Cristian/Grossau – Biserica fortificată (sec. XIII), orga din biserică (1775-1776). Este realizată de constructorul sibian de orgi – Johannes Hahn. Cisnădie/Heltau – o panoramă a localităţii. Cisnădioara – Basilica romană (atestată 1223). Mircurea Sibiului – Biserica cetate, Biserica ortodoxă, Biserica evanghelică. Gura Râului, Slimnic, Cârţa. Avrig – Palatul de vară Brukental ( a fost achiziţionat de Samuel Brukental în 1770).