Mai rar om care la prima vedere să îți vorbească despre viața lui cu atâta franchețe. Asta se petrece numai când, funciar, are stofă de mărturisitor. Și dacă mai este stăpânit și de sinceritate, cum se arată el de când discutăm, povestea se întrupează. Iată un portret de om tânăr: E  lămurit cu viața lui, poate fi, când cineva ajunge în impas, dat exemplu, gustă  în fiecare zi din darul bucuriei, merge pe un drum care, într-o zi, l-a ales și pe el. Tot de aici, despre drum vorbim, i s-a ivit și rotunjimea sufletească. Rotunjimea asta are nume de femeie: Cristina. Iar bărbatul se numește Remus Lazăr, are 26 de ani, e dansator la Ansamblul Profesionist Banatul și stă în Giarmata Vii. De trei ani este dansator profesionist și viața lui, cea de pe scenă, cât ține un spectacol, nu-i chiar a lui, că el trebuie să fie mereu senin, dăruit, aprins, exploziv chiar, încât spectatorul, privindu-l, să-și spună fie și numai în gând  că viața, totuși, e frumoasă.

         Remus Lazăr stă în Giarmata Vii. Aici este și un ansamblu folcloric, Flori din Câmpie. Până să îl atragă drumul către scenă, mergea la căminul cultural din sat să se uite cum repetă câțiva prieteni de-ai lui, câștigați de dansul popular. Coregrafa ansamblului, și dânsa dansatoare profesionistă, doamna Veronica Kretten, i-a arătat calea. Și pentru cine încă nu a aflat trebuie să știe că fiecare naș își are nașul său. Doamna Kretten este un  fost elev al inconfundabilului coregraf din Banat, și nu doar,  Milosav Tatarici. Îl descrie pe fostul său profesor: grațios, calculat, scrupulos și neiertător, în dans.” Și mai adaug eu, că l-am cunoscut: putea visa și-n locul bărbaților care nu erau în stare să se lase acaparați- în scop recuperator- de visare!

Raul Lazăr încă mai dansează la ansamblul de unde a pornit. Chiar dacă , între timp, profesionist fiind, a străbătut – scena fiind locul de unde el vede cel mai bine lumea- Turcia, Grecia, Cehia, Macedonia, Bulgaria, Serbia, Ungaria.  Pentru el dansul rămâne – aici citează un pic dintr-un …manual, limbajul corpului. Dar până să te poți exprima în limbajul ăsta trebuie să treci pe sub privirile doamnei Brândușa și ale domnului Nicolae Stănescu, actualii săi îndrumători, în mii de ore de repetiții, de dans clasic și exerciții fizice. Încât, atunci când urci pe scenă, să fii întreg. Trecem, povestind,  peste întâmplări de fiecare zi și ajungem la concluzia că prima condiție a reușitei este să încerci, că numai așa ai șansa să învingi. Sau, cum zice el: ”Să ajungi, după ce mai întâi privești,  să faci din dans o meserie e cu atât mai bine.”

Și mai există în viața lui un adevăr, partenera de joc, rotunjimea despre care vorbeam. Se numește Cristina Gârbici. Se prea poate ca bărbatul acesta atât de sincer în pornirile sale să o strige și să și-o apropie, cât de curând, definitiv!