Pe margine
clătinătoare
aștept pe margine
în plină lumină
mai departe
nu se poate respira
mai departe
numai rugăciunea
mă poate ajuta
nunai culoarea ezitantă
a poemului
ridicat din ce în ce
mai sus
spre cine știe ce ureche
a depărtărilor
dincolo de altă margine
nepăsătoare
Lumina căzătoare
sunt toată o rană
lumina
căzătoare
mă arde
până-n adânc
la rădăcina
de întrebare
Și câte Morgane
nisipul deșertului
viscolit
prin mine
nisipul trupului
viscolit
prin palma timpului
și câte
Morgane
la izvoare
de cântec
mă iartă
Doamne
că prea mult le iubesc
și le-am iubit
Sub neguri de Covid 19
pământul devine
încet-încet
de nelocuit
invadat de miasme străine
Antihristul hulpav
anunțat de profet
vine
din tenebrele timpului
lăcomind
la bucățica noastră de viață
la fărâma noastră de cer
la zările noastre senine
și doar genunchii ne rămân
să ne rezemăm de țărnă
și doar rugăciunea
să ne-aducă lumină
și doar mângâierea ei
rămâne senină
Carne frumoasă
carne
frumoasă
sorbită din lut
carne
pentru mirat
și pentru durut
înghesuită-n cuibare
de gând
ca în carcere
sau alungată de vânt
pe cărări
fără
întoarcere
carne
frumoasă
de care mă rezem
ca de mine însămi
și pe care
doar fuioare
albastre
de timp
mi-o învelesc
și mi-o apără
mă iartă
Doamne
că prea mult
am iubit-o
și prea mult
o iubesc